Model (Vol.1)

Capitolul 14

                    Just friends

Dasha

-E toiul veri si tu porti pluovere cu mânecă lunga!Dasha ce ai?

-Nimic...doar imi este frig.

-Sunt aproape 40 de grade afara si tie iti este frig?

-Lucy,lasa-ma in pace!Ma îmbrac cu ce vreau.

-O doamne!Ook...cum vrei...dar zic sa iti iei deodorantul,o sa transpiri.

-Da..bine,bine...sa mergem,Franco ne asteapta!

După 20 de minute...

-O sa intarziem!Din nou!Misca!Haidaa Lucy!

-Dasha,tocul...

-Ce e cu el?

-Mi s-a rupt!

-O pe bune?Bine cu nu ti s-a rupt apa!Misca!spun si face o fata demnă de ajuns pe prima pagina a ziarului.

  Ajungem la compania părinților mei si fix cand vrem sa luam liftul,era defect.

Ar trebui sa repare odată chestia aia!

-Lucy...scările!

-Nooooo!Nu din nooou!

-Rapid!

In câteva minute ajungem in biroul parintiilor mei,iar cand sa apese  Lucy pe clanta...usa se deschide brusc si o loveste fix in cap.Din birou iese nimeni altul decat Luke.

-Vezi cum e?îi spun râzând.

-O taci odată!spune ridicandu-se si intrând in birou...cu Luke pe urmele ei.

-In sfarsit!spune mama cand ma vede.Ce va luat atat?

-Pai...tocuri...lift...usa.Doar atat iti zic!spun si o iau in brate.

-De ce esti îmbrăcată gros?ma intreaba tata.

Il vad pe Aaron cum ma priveste scurt apoi ii dau tatei acelasi raspuns pe care ii l-am dat Lucindei.

-Mi-e frig!

-Sunt aprop...

-Nici sa nu te aud!

-Gata sefa!spune el si ridica mâinile.Il iubesc pe tata!Întotdeauna ma face sa rad.

-Acum ca am terminat..Franco va asteapta.

  Mergem toți in camera in care Franco ne face de obicei pozele si asteptam sa ne spună urmatoarea tema a lunii.

-După cum bine stiti suntem in luna Martie si as vrea sa promovez colectia mea de primavara!spune Franco...dar nimeni nu il prea asculta.

-La garderoba cu voi!Topurile sunt in trend primavara si vara!

-Topuri?spun eu.Franco eu nu....

-Gata Dasha...imi vreau perechiile.

După  10 minute...

Nu pot sa ies îmbrăcată asa!O sa mi se vadă tăieturile....la naiba.De ce am fost asa de proasta sa mi le fac?Am cedat...Si ma urăsc pentru asta.Din noaptea aia blestemata...tot ce stiu e ca am scos pe gura cea mai mare prostie....ah...Si Aaron...a avut grija de mine...a doua zi m-am trezit in pat...văzând ca el adormise pe un fotoliu din camera...eram bandajata...nu simteam absolut nici ci o durere...noroc ca nu îmi făcusem tăieturi adânci...au fost inofensive...dar la nervi pe care ii aveam in acea seara...am clacat.Dimineata am plecat de la el din apartament...fara sa il trezesc...dupa ce il invelisem cu o patura...mi-am luat lucrurile si am plecat.Si ma urăsc pentru faptul ca am leșinat fix in momentul in care el voia sa spună ceva.