Model (Vol.1)

Capitolul 21

                    De ce tocmai tu?

Aaron

-Nu crezi ca e periculos?Aaron!Pe bune...nu vreau sa patesti ceva!Mai bine rămâi aici!

-Iubito..nu iti face griji degeaba!Nu o sa patesc nimic!spun in timp ce o mângâi usor pe spate.

-Nu iti este somn?O întreb văzând ca incepe sa caste.

-Poate doar putin.Dar sunt in regula.Am întâlnirea aia cu tata pe la 8 seara...nu pot sa cred ca au pus sedinta asa tarziu.La cat este cursa?spune uitandu-se la mine cu ochii ei mari si căprui.

-La 19:30...

-Poate as putea sa...

-Nu Dasha!E periculos.Nu vi cu mine si punct.

-Si traseul?

-3 ture de oras...

-Ihm...tot imi este frica sa te las sa mergi...-rad in sinea mea cand vad ca isi face griji pentru mine....ah..sunt al naibii de norocos ca i-am dat atunci cu usa in cap si am cunoscut-o.

-Si cu ce drept imi spui iubito?adauga ea râzând cu gura pana la urechi.

-Ce?Nu esti iubita mea?

-Poate!

-Dupa ce se termina cursa si sedinta ai vrea sa iesim undeva?

-Ca o intalnire?spune ridicandu-se de pe pieptul meu zâmbind.

-Da!Ca o intalnire.-spun razand.

-Atunci accept.-spune luandu-ma in brate.

-Si băieții?spune asezandu-se din nou pe pieptul meu.

-Vor veni si ei!Concurează...nu sunt singurul sa stii.

-Ok ok...oricum...probabil voi merge cu fetele la companie si vom pleca toate pentru a ma ajuta sa ma pregătesc.

-Ok...vin sa te iau la..?

-21:30...e bine?

-E perfect!Spun sarutand-o pe creștetul capului.

-E aproape 18:00!Ar trebui sa plec!Mama ma asteapta.-spune strambandu-se.

-Nu pleca!Mai stai!

-Nu stii cat de mult imi doresc sa pot sta...dar chiar trebuie sa plec!spune ridicandu-se de pe pat dar o trag la loc langa mine punandu-mi bratele in jurul ei.

-Nu te las sa pleci!

-Nici nu vreau sa ma lasi....

-Nu o sa te las!

-Bine...gata!Sa lăsăm joaca de-a copii mici.Eu chiar trebuie sa plec.-spune si ma pupa pe obraz.

-Asta mi-a placut!spun zâmbind jucăus.Stii ce mi-ar mai plăcea?

-O palmă?

-Nu!Un sărut!

-Ai vrea tu!

-Da vreau!Deci?

-Ma gândesc....

-Lasă gândirea si ofera-mi un pupic...

-Bine bine...spune si imi atinge buzele atat de repede încât nici nu am vazut-o.

-Ce a fost asta?spun râzând.

-Un pupic!

-De clasa 3?

-Nu!A fost un pupic...drăguț.

-Pupic drăguț?Uite asta e un pupic!spun si imi presez buzele peste ale ei intr-un sărut in adevăratul sens al cuvântului.Zâmbește si apoi se ridica repede de pe mine.