-Sa ma privesti altfel...in ce sens? incep sa il trag de limba.
-Pai...O sa-ti spun mai incolo, bine? Hai sa iesim putin sa te plimbi prin curte, am inteles ca o sa-ti faca bine, spune ridicandu-se de pe scaun si intinzandu-mi mana, zambind.
"De ce imi faci asta?!" . Ma ridic din pat, incaltandu-ma cu ce apuc, oricum eram in pijamale sau ce erau alea, deci nu imi pasa prea mult de cum aratam pana nu ieseam de aici, apoi il iau de mana si iesim afara. Era aproape seara, dar tot era destul de cald si placut afara. Probabil era primavara. Incepem sa ne plimbam in jurul spitalului, care era chiar imens, ce era drept, asa ca 2 ture fusesera de ajuns cat sa apuna complet soarele. Inspir puternic aerul usor rece, 'curatandu-mi' plamanii.
Incep sa-l analizez mai atent pe furis, nevrand sa par un dubios. Abia acum incep sa vad mici schimbari; era mai inalt si corpul ii era conturat intr-un mod mult mai placut, asta fara sa insemne ca era un pachet de muschi, lucru care incepea sa devina din ce in ce mai "la moda". Eu unul nu ma simtisem niciodata atras de acele fizicuri. Era slab, dar arata foarte bine, lucru pe care il puteam observa prin tricoul putin mulat, negru, pe care il purta. Parul ii era la randul lui putin mai lung si usor ciufulit, dandu-i acel aspect rebel placut.
-Hai sa mergem, spune intorcandu-si capul spre mine, indreptandu-se spre intrare, dar ma opresc, inca tinandu-l de mana.
-Ai zis ca o sa-mi spui.
Il aud oftand.
-Nu vreau sa te sperii...
-Nici gand. Vreau sa stiu...
-Pai, acum trei ani, eu...am inceput sa te...plac...spune incet, apropiindu-se mai mult de mine pana simt ca ating peretele rece al spitalului cu spatele.
Imi lipesc instinctiv palmele de pieptul lui. Stiam. Stiam ca asta va zice; nici nu puteam descrie ce senzatie placuta imi acaparase tot corpul. Asa ca ma ridic pe varfuri, fixandu-i buzele cu privirea, apoi sarutandu-l, simtind cum bratele lui calde ma cuprind, lipindu-ma de el.
Aud vocile parintilor mei, asa ca ma indepartez incet de el inainte sa ne vada, muscandu-mi buza inferioara.
-Aici erati! va cautam de ceva timp. Hai, trebuie sa mergi la control, spune mama luandu-ma de mana si incepand sa mearga, eu fiind 'fortat' sa merg cu ea, asa ca imi intorc capul uitandu-ma scurt la el, vazand ca tata ii spusese ceva, dar continua sa refuze. Oare ce?
Linistea spitalului fu perturbata de cativa pasi, asa ca imi ridic capul, intalnind privirea doctorului tanar pe care il vazusem cu ceva timp in urma.
-Haide, imi spune, asa ca ma ridic de pe scaun, mergand dupa el in cabinet.
Imi face semn, asa ca ma asez in capul oaselor pe patul inalt de acolo, dandu-mi jos bluza pe care o purtam.
-Te doare ceva?
-Nu, mint. Inca ma durea capul, dar nu aveam de gand sa-i spun, voiam sa scap de acolo cat mai repede.
Se apropie de mine si lipeste capatul rece de metal al stetoscopului de pieptul meu, plimbandu-l putin pe acolo, apoi pe spate.
-Hmm, bataile inimii par sa fie normale. Simti vreo presiune in piept?
-Nu.
-Dar in alta parte a corpului?
-Nu.
De fapt, simteam o presiune puternica in stomac pentru ca ma gandeam la Kuina si la faptul ca buzele lui erau mult mai placute decat stiam eu, dar nu puteam sa-i spun asta.
Se lasa pe vine in fata mea, vovindu-mi incet genuchii cu un ciocanel mic de fier.
-Si reflexele sunt bune. Stii, esti primul caz de genul asta pe care il am.
-La ce va referiti? intreb curios, simtindu-ma ca un fel de experiment.
-Nimeni nu a mai stat in coma asa mult si si-a revenit asa repede, spune pe ganduri. Fara sa mai luam in calcul si accidentul, din care inca ma mir ca ai scapat cu viata.
"Evident ca am trait, am un motiv foarte intemeiat! El..." gandesc, zambindu-i scurt.
-Oricum, trebuie sa mai pui cateva kilograme, pustiule, spune batandu-ma pe umar. Dar stai departe de alimente nesanatoase o vreme pana organismul isi revine complet.
-Cat trebuie sa mai stau aici?
-Daca nu apar complicatii, o saptamana maxim.
"Doamne ajuta!".
-Acum, du-te la cantina sa mananci ceva, apoi mergi sa te odihnesti. E foarte important sa tii stresul departe de tine pentru o perioada.
-Asa o sa fac! spun dandu-ma jos din pat, apoi imbracandu-ma si mergand sa-l caut pe Kuina.
Il gasesc in salonul unde ma trezisem, asa ca il iau de mana si il tarasc dupa mine.
-Hai sa mancam! spun si incep sa caut cantina pana dau de ea, apoi imi iau ceva de mancare, asezandu-ma la o masa langa el, crezand ca facuse la fel, dar nu isi luase nimic. Ce faci?
-Nu imi e foame, spune zambind.
-Haide, stiu ca iti e foame, poftim, spun luand cu betigasele o bucata din fructele de mare si ducand-o spre fata lui. Deschide gura.
Fructe de mare...nici nu eram sigur ca aveam voie sa le mananc, dar nu imi pasa.
-Sunt bine, seri- nu-l las sa termine pentru ca ii strecor mancarea in gura.
-Mananca si taci, spun arcuindu-mi buzele intr-un zambet, luand o bucatica de mancare la randul meu.
Dupa ce terminam de ciugulit, ne intoarcem in salon, eu asezandu-ma in pat, iar el pe scaun langa acesta.
-Ce crezi ca faci? intreb fixandu-l cu privirea.
-Ce?
-Doar nu ai de gand sa te culci iar pe scaunul ala incomod, nu?
-De fapt, nu vreau sa ma culc.
Ridic o spranceana, aplecandu-ma si tragandu-l in pat langa mine.
-Subaru...
-Shh, culca-te, spun luandu-l in brate si punandu-mi capul pe pieptul lui.
Corpul ii era cald...chiar foarte cald, exact asa cum imi aminteam...sau, cel putin, cum 'visasem'. Oare el...? Nu, e imposibil.
Deja dormea bustean, era clar ca era mort de oboseala, asa ca ma ghemuiesc mai bine langa el si adorm si eu la randul meu.
-Totul pare sa fie in regula, azi te externam, aud vocea doctorului dupa ce imi face inca un control, asa ca zambesc larg.
Trecuse o saptamana; una infernala care credeam ca nu mai avea sa se termine. Ma intorc in salonul meu, vazand ca mama venise sa-mi aduca haine. Le iau si merg sa ma schimb, stand un timp in fata oglinzii din baie sa-mi aranjez parul. Aveam o obsesie pentru parul meu, ce era drept. Dupa ce termin, ma incalt cu perechea neagra de tenisi, ce pareau noi, pe care mama ii adusese de asemenea. Dau sa ies din salon, cand simt ca mama ma ia in brate, fericita.
-Te iubesc, puiule, spune incet, privindu-ma in ochi.
-Si eu, spun sarutand-o pe frunte. Ma bucuram ca moartea lor nu se intamplase, ca fusese decat un cosmar stupid.
Iesim in curtea spitalului, apropiindu-ne de iesire, cand il vad pe Kuina stand cu mainile in buzunarele blugilor de un albastru sters pe care ii purta. Cand ne vede, un zambet ii strabate fata. Chiar ma intrebam de ce nu venise, dar statuse aici sa ne astepte. Nu pot sa 'sar' pe el sau sa fac vreo miscare stupida pentru ca era si mama de fata, asa ca ma multumesc zambindu-i.
-Cum te simti? intreaba cand ajung in dreptul lui.
-Sunt bine, ii raspund scurt.
-Perfect, pentru ca trebuie sa recuperam un an si jumatate de coma, spune mai incet.
Sa recuperam...? Dar ce faceam noi in general? Nu sunt sigur ca ce o sa aflu o sa fie neaparat de bine...
CITEȘTI
Guilty Pleasure 2 - やおい
Fanfiction"Tot ce stiam era doar sfarsitul dinaintea inceputului. E o lume noua pentru mine. E un nou el. Dar nu vreau sa ma dau batut, ci sa intru in jocul acestei vieti noi."
