Guilty Pleasure 2 - やおい

A zecea zi

Imi mut capul pe perna pentru a gasi un loc mai rece, apoi incerc sa adorm iar, dar in zadar, asa ca deschid ochii, analizand camera in lumina difuza a soarelui ce se chinuia sa se strecoare prin draperia bleu maren a geamului imens.

Imi intorc capul spre perete, vazand ca el inca dormea. Il privesc printre suvitele blonde de par ce imi acopereau ochii, observandu-i buzele carnoase, usor vinetii, intredeschise, asa ca imi musc incet buza inferioara, incepand sa-i analizez iar perfectiunea care ma uimea din ce in ce mai mult. Abia cand simturile mi se mai 'dezmortesc', simt mirosul lui dulceag ce ma invaluia, asa ca zambesc si imi intind mana sa-i acopar umerii goi cu cearceaful, dar cand pielea mea face contact cu a lui, simt ca era rece ca gheata, si nu cald ca de obicei, asa ca ma ridic in capul oaselor speriat si ii ating incet pielea, crezand ca doar mi se paruse. Ghinion. Observ ca pielea din zonele ligamentelor era usor rozalie, ca a unui om care statuse prea mult in frig, iar restul era mai palida decat de obicei. Respiratia mi se taie, moment in care tot ce era mai rau imi trece prin cap. In vis, frigul le facea rau, daca a...? NU! E cald in camera, e imposibil, ce naiba a patit?

Il privesc cateva clipe, fara sa pot sa ma misc in vreun fel pentru ca eram ingrijorat. Arata exact ca o papusa de portelan care nu fusese scoasa din cutie niciodata. Statea nemiscat, dormind parca in cel mai adanc somn, fara ca macar sa respire, pielea fiindu-i de o culoare prea alba pentru ceva care traia. Dar oare a respirat vreodata? Era un detaliu pe care nu-l observasem.

-K-Kuina...?! spun incet, reusind sa imi ridic o mana cat sa-i ating umarul inghetat si sa-l misc putin, sperand ca o sa se trezeasca.

Nicio reactie.

-Kuina, trezeste-te...spun repetand iar incet miscarea cu mana, simtindu-mi focul obrajilor stins de cateva lacrimi.

 Fix in secundele infernale in care gandul ca nu mai era in viata imi bantuia intreaga fiinta, isi deschide incet ochii, privindu-ma cu irisii lui grena.

Respiratia mi se opreste, revenind dupa cateva momente, fiind neregulata.

-Slava cerului! spun trecandu-mi degetele pe sub ochi, adunandu-mi lacrimile. Esti bine?!

-D-Da...S-a intamplat ceva? ma intreaba ametit, fortandu-si bratele pentru a se ridica in capul oaselor.

-Esti rece ca gheata!

-Sunt? intreaba atingandu-si pielea singur. Ah...Nu-ti face griji, sunt bine, spune analizandu-si mainile.

-Credeam ca ai...M-ai speriat de moarte, idiotule! ma plang luandu-l in brate, realizand cum se simtea de fiecare data cand ma atingea pentru ca acum eu eram cel cald si el cel inghetat. De ce esti asa rece...? intreb incet, lipindu-mi putin buzele de gatul lui.

-Se mai intampla...

"Se mai intampla..."; aproape ca facusem infarct crezand ca e mort, si totusi el pare atat de linistit spunand-o...poate prea linistit.

-Ti-e rau? intreb dezlipindu-ma putin de el cat sa pot sa-i intalnesc privirea melancolica ce ma ingrijora.

Observ ca rosul irisilor lui nu mai era cel profund si 'cald' pe care il stiam, ci unul rece, gol, care nu imi inspira sau transmitea nimic.

-Sunt bine, nu iti face griji.

Se ridica din pat, vazand cum se dezechilibreaza si se prinde de marginea biroului pentru cateva secunde, apoi isi revine, intorcandu-se spre mine si zambind fortat, esuand insa in ochii mei.

-Mai bine merg...am stat deja destul. Te sun diseara cu o ora inainte sa plecam, ma informeaza si incepe sa se schimbe, ramanand la un moment dat in boxerii negrii, cu spatele la mine, pe care ii purta, pentru ca isi intorcea blugii pe fata, clipe in care ochii-mi raman prizonierii corpului lui bine definit, dar sunt eliberati dupa ce se imbraca cu tricoul alb si blugii deschisi la culoare.