Guilty Pleasure 2 - やおい

Batjocorit

Ii musc mana cat de tare pot, chinuindu-ma sa-mi eliberez trupul firav din mainile sale puternice, dar nu reactioneaza in vreun fel. 

Nu-mi dau seama cum, insa zona in care ne aflam nu mai era una cunoscuta, ci una parasita si intunecata. Brusc, simt cum imi da drumul si pic pe cimentul rece si usor umed al locului in care eram, dar inainte sa pot sa fac vreo miscare, imi prinde mainile la spate si scoate o banda adeziva neagra din buzunarul blugilor gri pe care ii purta, incepand sa le inconjoare cu aceasta.

-Esti nebun?! Da-mi drumul! strig speriat.

-Shh, nu mai face galagie, spune rupand inca o bucata de banda si punandu-mi-o la gura, oprindu-ma din a mai scoate vreun cuvant. Acum fii baiat cuminte si asteapta-ma aici in liniste, bine? intreaba ridicandu-se in picioare si mergand spre iesire.

"Nu! Nu pleca! Nu ma lasa aici..." gandesc scotand cateva sunete infundate pana cand iese si incuie usa in urma lui. Ma uit in jurul meu; nu reusesc sa disting prea multe in intunericul de acolo. Era o camera mare, ce parea sa apartina unei cladiri parasite, facuta doar din ciment, curatat in unele zone, putand sa vad cateva caramizi ce se aflau sub el. Un singur gemulet micut, aflat prea sus fata de pamant, lumina slab camera, fara sa faca o diferenta prea mare cu existenta sa. Aerul era unul inchis, aproape sufocant, pe care cu greu puteai sa il respiri fara sa iti vina sa tusesti continuu din cauza prafului cu care era incarcat. Singurele obiecte care 'decorau' camera erau o canapeluta mica, veche si plina de praf, cu tapiteria grena dintr-un material care parea sa fie piele si un dulapior, tot mic, negru. Ma ridic cu greu de jos si ma chinui sa deschid sertarele acestuia, in speranta ca voi gasi ceva cu care sa tai banda adeziva, insa intr-unul din ele gasesc doar cateva materiale cu modele florale, impachetate frumos, iar in celalalt...cateva poze. Ma las pe spate, luand pozele si aruncandu-le separat pe dulapior, apoi ma asez in genuchi, cat sa pot sa le vad.

Erau vechi, destul de vechi cat sa fie alb negru. Imi fortez vederea pentru a putea distinge ce era in ele, lucru pe care il regret in urmatoarele secunde...In toate erau ei doi, Kuina si Kyo, si inca un barbat pe care nu-l recunosc, ce statea intre ei, imbracati toti in kimono-uri, fiind pe un camp. Pe atunci, Kyo era tuns ca acum, insa saten, iar Kuina avea parul lung, negru, prins intr-o coada la spate, avand doar doua suvite lungi, libere, in fata si bretonul ciufulit. Nebunul nu specificase dupa cat timp renaste un demon daca e omorat ilegal, deci probabil ei doi au fost impreuna acum foarte, foarte mult timp. Pareau fericiti...

Arunc pozele indiferent in sertar, inghitind in sec, insa nu toate pica acolo, dar nu ma obosesc sa le pun la loc. De ce erau acolo, de ce? Ma ridic, mergand prin camera mare pana ajung la usa de lemn, stand cu spatele cat sa fortez clanta cu mainile, dar nu reusesc sa o deschid. Era incuiata. Incep sa frec banda adeziva de marginea de fier a acesteia, dar cu cat o faceam mai mult, cu atat incheieturile incepeau sa ma doara mai tare. Renunt, stiind ca un om de nimic ca mine nu putea sa se puna cu el si ma intorc acolo unde ma trantise, punandu-ma pe jos si privind in gol, simtind lacrimi calde ce incepeau sa-mi ude incet obrajii reci, prelingandu-se pe luciul benzii ce imi acoperea gura si mai jos, pana pe pieptul gol. Eram speriat, trist, ma simteam jalnic si nu voiam decat sa scap din acel cosmar ce parea ca nu voia sa se mai termine. Oare cuvintele reci ale lui Kyo erau de vina? Oare tot ce spusese era adevarat? Era greu sa neg asta. Chiar stateam mult pe capul lui Kuina, chiar avea grija de mine ca de un animal de companie. Si totusi, nu voiam sa se indeparteze de mine, nu voiam sa-i provoc sila, nu voiam sa pierd demonul care imi facea inima sa bata nebuneste. Imi lipesc capul pe peretele rece, incepand sa-mi simt ochii umezindu-se excesiv. Nu puteam sa nu plang cand gandurile alea imi stapaneau mintea...

Trecuse atat de mult timp de cand eram scufundat in linistea acelei camere intunecate, fiecare secunda parea o vesnicie ce nu voia sa treaca. Ma simteam blocat in timp...Asta pana cand aud usa camerei deschizandu-se, asa ca tresar, mutandu-mi imediat ochii umezi spre directia din care venise sunetul, vazand o silueta subtire stand in pragul acesteia, apoi apropiindu-se de mine pana realizez ca era Renji. Se lasa pe vine in fata mea si imi smulge banda de pe gura, tragand in jos de maxilarul meu cat sa-mi deschida gura, apoi imi toarna jumatate din paharul cu apa pe care il avea cu el pe gat, facandu-ma sa ma inec, asa ca sfarsesc scuipand-o direct in fata lui, privindu-l nervos, lucru care nu pare sa-l bucure prea tare. Isi sterge fata cu mana libera, apoi imi arde o palma puternica peste obrazul stang, mutandu-mi capul din loc.