Guilty Pleasure 2 - やおい

Inger

Miscarile lui deveneau din ce in ce mai dureroase si mai greu de suportat, iar lupta dintre mintea si corpul meu, in care ea imi spunea sa nu scot niciun sunet, iar el sa urlu de durere, era innebunitoare. Nu voiam sa-i delectez auzul si sa-i hranesc placerea psihopata cu sunetele mele de suferinta, nu voiam sa cedez atat de usor in fata unui nemernic asa mare, dar o fac. Strangeam atat de tare din dinti, incat aveam impresia ca urmau sa se sparga, iar cand deschid putin gura si ii usurez de presiunea cu care strangeam din ei, sunetul de durere ce astepta asa mult sa iasa la suprafata evadeaza. 

Cand se plictiseste si termina, imi inchid imediat blugii, imbratisandu-mi corpul, inca avand fruntea lipita si materialul moale, plangand. Ma trage de par sper el, insa din cauza miscarii bruste canapeluta mult prea veche cedeaza, chiar si sub trupul meu slab, si se rupe, unul din picioarele ei de lemn infigandu-se in partea stanga a abdomenului meu. Nu puteam sa respir simtind cum trupul meu se duce incet in jos, infigandu-se tot mai adanc in bucata de lemn pana cand imi iese prin spate. Incep sa tremur puternic imediat ce ma lipesc de cimentul rece de jos, incercand sa ma ridic pentru a scapa, dar nu pot. 

-K-Kyo...doa...doare...abia reusesc sa soptesc, simtind un lichid cald ce incepea sa-mi invadeze gura, prelingandu-se printre buze. Kyo...repet, incercand iar sa ma ridic, dar esuez, realizand ca deja ca ma scaldam intr-o balta de sange.

 Se lasa pe vine, privindu-ma de parca nu se intampla absolut nimic; zambind.

-Doare rau? ma intreaba cu aceeiasi expresie.

-D-Da...raspund incet printre scancete, ridicandu-mi ochii inecati in lacrimi spre el, implorandu-l parca din priviri sa ma scape de acel chin.

-Ei bine, afla ca atat de tare m-a durut si pe mine cand m-a parasit din cauza ta. Dar acum ca stau sa ma gandesc mai bine, mica mea razbunare nu este atat de dulce daca Kuina nu vede asta.

-Te implor...Nu...

-Ce spui? Ca e o idee buna? Asa ma gandeam si eu, spune ridicandu-se si plecand.

Nu, nu putea sa-l aduca. Nu voiam sa ma vada in halul ala, dar mai presus de toate, nu voiam sa creada ca din vina lui pateam asta, pentru ca nu era asa. Era doar vina lui Kyo, el era singurul care era de vina aici, pentru ca facea atatea fara ca macar sa gandeasca si sa realizeze de fapt ce probleme creeaza.

Imi fortez iar mainile, incercand sa ma ridic, plangand si fiind disperat sa scap de lemnul ce zacea intre organele mele si ma seca de sange. Durea. Durea mai rau decat orice lucru pe care il suportasem pana atunci, era un chin pur din care nu doream decat sa evadez. Renunt, ramanand nemiscat acolo, cu fata spre perete. Nici nu realizez de cat timp plecase Kyo, insa ii aud iar pasii, apropiindu-se de mine...si inca cativa pasi ce nu pareau sa-i apartina...Doar nu...?

-L-ai...L-ai omorat?! aud brusc vocea speriata a lui Kuina, moment in care incremenesc, fiindu-mi prea frica sa imi intorc capul.

-Nu e mort, ii da replica Kyo, realizand ca se apropie de mine si ma apuca de par, smulgandu-ma brusc din bucata de lemn, facandu-ma sa urlu de durere, avand impresia ca tot ce era inauntrul corpului meu avea sa se scurga prin gaura din abdomen. Dar nu mai are mult.

Prind curaj si ma uit la el; fata lui imi parea atat de instrainata. Intunericul in care zacusem ma facuse sa-mi pierd mintile pana in punctul in care expresia lui chiar incepuse sa mi se stearga din memorie, iar acum ca il vedeam dupa atata timp, nu puteam decat sa-l privesc uimit. Parul ii era mai lung si il tinea prins intr-o coada la spate, avand cateva suvite mai scurte libere. Chipul ii parea atat de obosit, parca urland dupa o odihna lunga. Ochii sai ce ii tineam minte ca fiind vesnic arzatori erau acum stersi si plini de ura. Pentru ei, bineinteles.

-I-ati labele de pe el! striga incercand sa se desprinda din stransoarea puternica a lui Renji, vrand sa se apropie de Kyo care inca nu-mi daduse drumul.

-De ce as face asta?

Pe moment, evita sa raspunda, lucru care imi aduce aminte vorbele lui Kyo: "Cand e in preajma mea, nu e bun de nimic, indiferent ca viata ta e in joc" . Dar fix cand ma asteptam cel mai putin, crezand ca era adevarat, izbucneste, facandu-mi tot corpul sa tresara de uimire, aducand odata cu ea sange in gura mea, asa ca o acopar imediat cu mainile, privindu-l socat. Socat de curajul cu care vorbea si de puterea cu care se elibera din ghearele lui Renji, orpindu-l din a-l mai prinde din nou si, din cateva miscari pe care abia reusesc sa le percep prin ceata ce imi acapara ochii, zburandu-i capul in cealalta parte a camerei, vazand cum sangele ce ii tasnea din corp incepe sa se prelinga incet pe jos.

-Pentru ca daca nu o faci te omor cu mainile mele!

-Sa te vad, ii raspunde indiferent, impingandu-ma in peretele rece. 

Era o fiinta demna de mila, nu miscase nici macar un deget vazand ca cel cu care statea, "prietenul" lui, era omorat, nu parea afectat absolut deloc de faptul ca zacea pe jos, lipsit de viata, inundand camera cu sangele-i de cea mai profunda culoare pe care o vazusem. 

-Asta o sa-ti aduca multe probleme in consiliu, ii reproseaza, apropiindu-se de el si prinzandu-l de gulerul tricoului.

-Kuina! 

Usa camerei se loveste puternic de perete, facandu-ma sa tresar si sa scap sangele din gura, acesta incepand sa se prelinga incet printre degetele mele albe, patandu-mi pielea. Recunosc vocea lui Sei inainte sa apuc sa ma uit la el. Nu mai rezist insa sa vad restul, pierdusem prea mult sange, asa ca un val negru se asterne peste ochii mei si ma prabusesc la pamant, simtind cum intunericul imi inghitea intreaga fiinta si nimic mai mult.

***

Inspir aerul proaspat din jurul meu, lasandu-l sa-mi invadeze plamanii. Pielea imi era mangaiata de adierile usor reci, ce imi relaxau tot corpul. Puteam simtii firele fine de iarba ce imi gadilau bratele pe jumatate golite, facandu-si drum in sus printre degetele mainilor mele. As fii vrut sa raman acolo pentru totdeauna; imi simteam corpul usor ca o pana, lipsit de orice povara lumeasca. 

Doua degete fine si calde incep sa-mi alinte obrazul, continuandu-si drumul tot mai in jos si conturandu-mi buza inferioara cu delicatete. Imi deschid ochii, privind prin irisii mei albastrii fiinta ce completa peisajul cerului pictat in culori arzatoare de soarele ce apunea. Buzele celui ce statea deasupra mea se arcuira intr-un zambet cald, ce imi inunda corpul cu o senzatie de siguranta linistitoare. Ochii ii licureau privindu-ma si eram sigur ca si ai mei faceau la fel. Inima incepu sa-mi bata cu repeziciune, reusind sa recunosc sentimentul ce ma patrundea pana si in maduva oaselor; dragoste. Brunetul cu suvite mov ce se afla langa mine se ridica cu gratie de pe iarba rece si isi intinse mana spre mine, ajutandu-ma sa fac la fel. Observ hainele ce ne imbracau trupurile; ale lui negre, iar ale mele albe. Imi lipsec corpul de el, 'agatandu-mi' incet palmele de umerii lui frumos conturati, privindu-l tandru.

-Ce se intampla? reusesc sa-mi aduc vocea la suprafata, realizand ca era mai cristalina iar tonul imi era mai pur decat il stiam, privindu-l printre suvitele blonde de par ce imi erau usor ciufulite de adierea placuta a vantului.

-Ai murit si ai ajuns unde iti este locul, imi raspunde incet, zambindu-mi, realizand ca ochii ii stateau sa lacrimeze.

Imi prinde barbia intre degetele sale lungi, ridicandu-mi capul si privindu-mi un timp buzele intredeschise, apoi le acapara cu ale sale intr-un sarut scurt, iar cand il intrerupe, inghit in sec, soptindu-i ceva ce asteptam de atat de mult timp. 

-Te iubesc, Kuina...

Raspunde doar din priviri, lamurindu-ma ca simtea acelasi lucru, apoi corpul incepe sa i se sfarame in mici bucatele luminoase, ce pareau de cristal, fiind luate de briza ce 'matura' cu blandete campul pe care ma aflam. Privesc orizontul rosiatic, ramanand inca cu una din maini in aer, fiindu-mi greu sa cred ca disparuse, dar lacrimile ce imi udara obrajii si zambetul ce imi strabatuse fata ma facu sa realizez ca eram fericit...

*

Sfarsit! Sper ca v-a placut povestea si sper ca nu v-am plictisit prea tare~!