-Nu te sperie ideea? ma intreaba incet, asa ca il privesc linistit.
-Nu, pentru ca stiu ca nu o sa-mi faci nimic. Sa fiu sincer, faptul ca acum stau agatat de un demon ma face sa ma simt bine.
-Cand ti-am spus asta prima oara, te-ai speriat, spune razand scurt.
"Probabil ca m-as fii speriat si acum daca nu visam toate alea cand eram in coma. Si poate el nu e chiar asa grijuliu si inocent cum pare acum si cum 'il stiu' eu, poate tot ce face si spune acum e de fatada, iar el e altfel, dar nu simt ca imi pasa prea mult, atata timp cat nimic din ce visasem nu se intampla" gandesc zambindu-i slab.
Telefonul incepe sa-i sune, asa ca il scoate din buzunar, raspunzand.
-Acum? spune uitandu-se la ceas. Da. Nu departe. In 10 minute. Bine, pa, inchide telefonul. Hai, trebuie sa mergem pana undeva.
Isi intoarce capul spre mine si incepe sa mearga, asa ca il urmez, fiind curios unde trebuia sa ajungem. Mergem cateva strazi pana ajungem pe o alee plina cu bancute de lemn si ne apropiem de singura care era ocupata, pe ea fiind doi baieti. Unul dintre ei, un tip inalt, slab, cu parul negru, ciufulit, ce ii ajungea la umeri si cu tatuaje pe maini pe care le puteam vedea lejer din cauza manecilor suflecate ale jachetei de piele, se ridica salutandu-l pe Kuina, apoi se intoarce spre mine, tinand pumnul ridicat aproape de mine, asteptand sa-i raspund.
-Subaru! A trecut ceva timp, ne? spune dupa ce ii raspund la salut.
Cine naiba mai era si asta?
-Usor, nu te tine minte, il lamureste Kuina aplecandu-se spre celalat tip care inca statea pe banca, cu picioarele indoie pe aceasta, privindu-ne cu un aer superior, furandu-i o tigare din pachetul negru pe care nu scria nimic. Ciudat, dar atitudinea aceea se potrivea de minune cu fata lui.
Era chiar frumos. Parul negru ii era ravasit, aproape acoperindu-i ochii gri, inconjurati de un fard negru, ce aruncau priviri fulgeratoare. Buzele carnoase ii erau arcuite continuu intr-un zambet mandru, inca de cand venisem, rontaind acadeaua pe care o avea in gura fara niciun sunet. Parea mai mic decat mine totusi.
-Ce vrei sa spui?
-De cand cu accidentul, a uitat aproape tot din cauza loviturii puternice la cap.
-Si pe tine totusi te tine minte, spune ridicandu-si o spranceana.
-Sunt cam greu de uitat, nu crezi? ranjetul rautacios ce ii strabate fata ma face sa zambesc la randul meu.
-Cum sa iti uiti prietenii, mai? ma intreaba apropiindu-se de mine si punandu-si bratul stang in jurul gatului meu. Eu sunt Sei, iar puslamaua aia mica de pe banca e Hissori. E cu doi ani mai mic ca tine, iar eu sunt cu 3 mai mare.
"Hissori, numele i se potriveste de minune" gandesc privindu-l. Nici macar nu se obosise sa-si schimbe expresia. Puteam sa jur ca tipul ala nu imi fusese prieten. Ah, dar chiar era frumos! Oare si ei doi erau demoni?
-Tu chiar nu tii minte nimic? adauga fixandu-ma cu privirea.
-Nu.
-Pai, motivul pentru care v-am chemat e unul perfect sa-ti mai trezeasca cateva amintiri.
-Spune, ce e? intreaba Kuina.
-Weekend-ul asta, sambata, H.S.'s Club, ora 23:00. Stii tu, ca inainte. Obisnuiam sa ne facem veacul pe acolo toti, ma lamureste uitandu-se iar la mine.
Habar nu aveam despre ce vorbea, dar nu comentez nimic.
-Bine, o sa fim acolo, aproba Kuina, aprinzand tigara pe care o luase de la Hissori, iar cand vede ca il priveam de ceva timp, se apropie de mine, punandu-mi tigarea intre buze, simtindu-i degetele calde atingandu-mi-le. Nu de asta il priveam, dar nu-l refuz., asa ca trag nesigur din ea.
Ma uit intampaltor spre pustan, realizand ca-si schimbase expresia intr-una neutra, inca rontaindu-si acadeaua, tinand mana intinsa, cu pachetul de tigari in aceasta, spre mine, asa ca ma apropii dupa cateva momente si iau una, lasand-o aprinsa de Kuina.
-Mai aveti ceva sa ne spuneti?
-Nu. Cred ca am zis tot ce trebuia, ii raspunde Sei, moment in care Hissori se ridica de pe banca, privindu-ne gol de data asta, ochii lui gri parand lipsiti de viata.
-Bun, ne vedem sambata atunci, spune si se roteste pe calcaie, facandu-mi semn sa merg.
Imi intorc capul spre cei doi, vazand ca pustiul se agatase de mana lui Sei, pierzandu-se amandoi incet in intuneric.
-Poate pare nesuferit la prima vedere, dar e foarte sensibil si retras, aud vocea lui Kuina dupa un timp, facand referire la cel mic. In general face tot ce ii spune Sei pentru ca tine prea mult la el, e singurul care a avut grija de el dupa ce a ramas orfan.
-Cred ca seamana destul de mult cu mine! spun tragand si ultimul fum de tigara, apoi aruncand-o pe jos, simtind brusc o eforie ce imi acapareaza tot corpul.
Cand ajungem aproape de strada pe care stateam, il trag de gulerul jachetei spre mine, lipindu-ma cu spatele de gardul de caramizi al unei case.
-Nu vreau sa merg acasa, ma plang zambindu-i jucaus.
-Dar unde vrei sa mergi?
-Nu stiu, hai la tine, spun incolacindu-mi mainile in jurul gatului lui si sarutandu-l apasat.
-Bine, spune apoi se intoarce, incepand sa mearga.
Raman nemiscat un timp, muscandu-mi buza inferioara, apoi merg si ii sar in spate, pupandu-l pe obraz. Nu stiam ce era cu senzatia aceea placuta care ma invadasem, dar nici nu eram prea curios sa aflu.
-M-Mirosi bine, spun razand, odihnindu-mi cateva clipe capul pe umarul lui, jucandu-ma in parul sau.
Aud cum deschide o usa, asa ca imi ridic capul, dandu-ma jos de pe el si intrand in urma lui in casa. Era imensa...si totusi, imi parea cunoscuta, de parca mai fusesem acolo. Ma descalt si imi las geanta pe hol, mergand dupa el pe hol pana vad sufrageria prin arcada imensa. Camera aia nu o tineam minte, ce era drept. Imi las jacheta pe bratul canapelei negre ce se intindea de pe un perete pe altul pe partea stanga si ma asez jos, privind in jurul meu, vazand ca dispare din camera, ca mai apoi sa apara din nou cu doua pahare in mana, pe jumatate umplute cu un lichid transparent.
-Vrei sa-ti umezesti putin gatul? ma intreaba intinzandu-mi paharul, asa ca ma ridic si il iau in mana, band o gura mica din lichidul care ma ardea pe gat; deci era vodka.
-Vrei sa ma imbeti? intreb razand iar, apucandu-l de tricou si impingandu-l spre canapea, asezandu-ma cu picioarele de-o parte si de alta peste el, sarutandu-l iar, simtind cum incepe sa se joace cu limba mea, putand sa-i simt pierceurile reci din a lui cum ma gadilau usor.
-Cam asa ceva, spune dupa un timp, dand toata vodka din paharul lui pe gat, asa ca fac la fel cu a mea.
Ma intinde brusc pe canapea, punandu-se peste mine, facandu-ma sa scap paharul gol pe jos, auzind cum se face tandari pe podea, apoi imi da jos tricoul, incepand sa ma sarute pe tot pieptul, pana isi coboara mana, desfacandu-mi blugii si strecurandu-si-o in boxerii mei, incepand sa ma satisfaca. Il trag incet de par inapoi aproape de fata mea, acaparandu-i iar gura, dandu-i tricoul jos.
Ma scuteste de o grija si ne scapa pe amandoi complet de haine, lipindu-si din nou corpul fierbine de al meu, penetrandu-ma brusc, asa ca durerea imi smulge gemete de pe buze, incepand sa mareasca viteza miscarilor lui in mine, asa ca totul se transforma in placere pura.
Deschid ochii deranjat de lumina soarelui, frecandu-mi pleoaple si intinzandu-mi mana pe pielea rece a canapelei. Ma uit in jurul meu; eram acoperit cu o patura subtire, bleu maren, iar camera era goala. Imi las capul inapoi pe perna, putand inca sa vad frunzele mari ale plantei imense din ghiveciul de langa canapea, simtind cum imi bubuie de durere. Ce naiba?
CITEȘTI
Guilty Pleasure 2 - やおい
Fanfiction"Tot ce stiam era doar sfarsitul dinaintea inceputului. E o lume noua pentru mine. E un nou el. Dar nu vreau sa ma dau batut, ci sa intru in jocul acestei vieti noi."
