After 2

Cap. 189

- Și cum a fost asta? intreaba el.

-Ce?

-Ce a fost asta, auzind acel rahat? Asta vrei tu? Vrei să fii cu el în loc de mine? 

Furia lui se fierbe și pot spune că încearcă să-și păstreze capacul, dar aburul apasă și apasă.

-Nu, nu asta vreau. Mă urc pe pat și fac un pas prudent spre el.

-Nu te. Nu te apropia de mine. -

Cuvintele lui mă străpung, ținându-mă unde sunt.

- Ce altceva ai făcut cu el? L-ai futut? I-ai supt pula lui?

Sunt atât de recunoscătoare că, casa este goală și nu aud acuzațiile greșite ale lui Harry.

-O Doamne! Nu! Știi că nu am făcut-o. Nu știu la ce mă gândeam când l-am sărutat. Eram proastă și eram într-un loc atît de rău, căci m-ai abandonat.

- Te-a abandonat? Tu ești cea care m-a lăsat de rahat și acum aflu că te-ai aruncat în jurul campusului ca o curvă nenorocită! Strigă el.

Vreau să plâng, dar nu este vorba despre mine, ci despre el și despre cum trebuie să fie rănit și supărat. 

-Nu am vrut să spun așa. Nu ma striga pe nume.

Strâng pe spătarul scaunului de birou.

Harry își întoarce spatele la mine, lăsându-mă singură în vina mea. Nu-mi pot imagina cum m-aș simți dacă ar fi făcut asta în cel mai rău timp din viața mea. Nu m-am gândit cum s-ar simți când o voi face. Doar presupusem că face același lucru.

Nu vreau să-l împing în continuare. Cunosc modul în care temperamentul lui devine prea încălzit pentru a-l putea controla și el a încercat tot ce-i stă în putință pentru a face acest lucru.

-Vrei să te las singură acum?, Întreabă slab.

-Da.

Nu am vrut ca el să fie de acord să-l las să plece, dar afirm ceea ce întreabă și a ieșit din dormitor. Nu se întoarce.

Nu sunt sigură ce să fac cu mine când mă sprijin pe peretele din hol. În mod bolnav aș prefera să țipe la mine, să mă prindă de perete și să-mi ceară să-i spun de ce am făcut ceea ce am făcut în loc să mă uit la fereastră și să îi cer să plece din cameră.

Poate că asta e în neregulă cu noi: amândoi ne dorim drama neînțelegerilor. Nu cred că este adevărat. Am parcurs un drum lung de la începutul relației noastre, chiar dacă am luptat mai mult decât am avut pace. Majoritatea scriitorilor pe care i-am citit m-au determinat să cred că certurile vin și se duc în clipa în care ochiul, o scuză simplă va îmbrăca orice problemă și totul va fi rezolvat în câteva minute. Romanele mint. Poate de aceea îndrăgesc atât de mult  "Wuthering Heights" și "Pride and Prejudice". Ambele sunt incredibil de romantice în felul lor, dar ele dezvăluie adevărul din spatele iubirii și promisiunilor pentru totdeauna.

Acesta e adevarul. Aceasta este o lume în care toată lumea face greșeli, chiar și fata incredibil de naivă, care de obicei este victima insensibilității și temperamentului băiatului. Nimeni nu este cu adevărat nevinovat în această lume, nimeni. Oamenii care se cred că sunt perfecți sunt cei mai răi dintre toți.

Un accident din interiorul camerei lui Harry mă sperie și-mi aduc mâna la gură când aud un altul și altul. Distruge camera. Știam că o va face. Ar trebui să-l împiedic să nu mai spargă tot mai mult proprietatea tatălui său, dar sincer, mi-e teamă. Nu mi-e teamă că-mi va face rău fizic - mă tem de cuvintele pe care le va spune în timp ce se află în acest stat. Nu mi-e teamă, totuși, mă descurc.