After 2

Cap. 193

Harry's Pov.

Ascult acest mesaj vocal pentru a cincea oară când merg pe trotuarul campusului. Sună atât de mizerabil și supărat. Într-un mod ciudat, mă face să fiu fericit să aud, să aud vocea și tristețea în vocea ei, când strigă în urechea mea. Voiam să știu dacă ea se simțea atât de mizerabil fără mine, la fel cum ma simțeam eu fără ea și iată dovada că așa a fost și ea. Știu că am iertat-o repede pentru că l-a sărutat, dar ce altceva ar trebui să fac? Nu pot trăi fără ea și amândoi am făcut niște rahaturi - nu numai ea.

Aceasta este vina iei, oricum. Știa cât de drăguță era atunci când ne-am împărțit. Știu că știe asta: a văzut-o plângând și făcându-se de rahat, iar apoi merge la el și o sărută la o saptamână după ce m-a părăsit? Ce fel de drac face ăsta?

El a profitat de ea, de Tessa mea, și nu îl voi ierta. El crede că e atât de neted și că se îndepărtează de rahat, dar nu mai mult.

-Unde e Zayn Evans? Întreab o fată blondă scurtă așezată lângă un copac lângă clădirea pentru studii de mediu.

De ce naiba e un copac gigantic în mijlocul acestei clădiri proaste, oricum?

-În sala de plante, numărul două sute optsprezece, mă informează cu o voce ciudată.

În sfârșit, ajung în cameră cu "218" tipărită pe ușă și o deschid înainte de a mă gândi la promisiunea mea față de Tessa. Nu am vrut să-l las în pace, oricum, dar auzind cât de deranjată era în noaptea în care se afla cu el, a făcut-o de zece ori mai rea pentru el.

CAMERA ESTE FULL de rânduri de plante. Cine ar vrea să se descurce cu rahatul ăsta toată viața?

-Ce faci aici? Îl aud înainte de a-l vedea.

Stă lângă o cutie mare sau un rahat. Când iese, fac un pas spre el.

-Nu juca prost, știi exact ce fac aici.

El zâmbește. 

-Nu, îmi pare rău, nu-i așa. Studiul botanicii nu necesită puteri psihice. 

Mă bate cu acei ochelari nenorociți pe cap. 

- De fapt, pari nervos pentru un idiot îndrăgostit?

-Despre ce vorbești?

-Tessa.

-Nu sunt deloc idiot. Tu ești cel care o tratează cu niște rahaturi, așa că n-ai de ce să te enervezi  când ea aleargă la mine din cauza asta.

-Esti un nebun prost să te iei de ce e al meu!

Se întoarce și merge pe culoarul de lângă mine. 

-Nu este a ta. Nu o deții, mă provoacă el.

Mă duc peste cutiile de plante să-mi înfășez mâna în jurul gâtului său și să-i smulg fața în bariera metalică dintre noi. Am auzit o lovitură clară, așa că știu deja ce sa întâmplat. Dar când își ridică capul în sus și strigă: "Mi-ai rupt nasul!", În timp ce mă lupt să scap de mâna mea, trebuie să recunosc că cantitatea de sânge care se toarnă de pe față este puțin alarmantă.

-Te-am avertizat deja de mai multe luni să stai departe de Tessa, dar tu ce faci? Ai sărutat-o, a dormit în patul tău blestemat!

Mă duc pe culoar să ajung la el din nou. Mâna îi acoperă nasul rupt, pe măsură ce sângele se varsă pe fața lui. 

-Și ți-am spus deja că nu fac ce dracului îmi ceri tu! spuse el, făcând un pas către mine. "Mi-ai rupt nasul!" Strigă el din nou.

Tessa mă va ucide.