After 2

Cap. 195

Zayn stă la marginea unui pat de spital. El este fără tricou, purtând doar blugi și șosete. Fața lui...

-Doamne Dumnezeule! Nu pot să-l ajut, dar îmi vine să ies afară când îl văd.

Nasul lui este rupt. Știam deja asta, dar pare atât de rău. Este atât de umflat, iar ochii lui sunt negri. Pieptul lui este acoperit cu bandaje. Setul de stele încărcate chiar sub colier este singurul lucru care nu este acoperit de bandaje sau tăieturi.

-Ești bine? Mă apropiu de pat. Sper că nu e supărat pe mine că vin aici, la spital. Aceasta este vina mea, la urma urmei.

- Nu chiar, spune Zayn timid. El respiră profund și își freacă părul înainte de a-și deschide ochii. El imi face loc lângă el și mă așez alături de el.

-Îmi pare atât de rău pentru asta. Vrei să-mi spui ce sa întâmplat?

Ochii de caramel ai lui Zayn îi întâlnesc pe ai mei și el dă din cap. 

-Am fost în laborator - nu în cel pe care ți l-am arătat, ci în laboratorul nostru de țesuturi vegetale și a venit acolo și mi-a spus să stau departe de tine.

-Apoi ce s-a întamplat?

-I-am spus că nu te deține și mi-a tăiat capul cu o bară metalică.   Mă îndoiesc de cuvintele lui și mă uit la nas.

-I-ai spus că te-ai culcat cu mine?     Întreb, nu știu dacă cred sau nu asta.

-Da, i-am spus. Îmi pare foarte rău că am spus asta, dar trebuie să înțelegi că mă ataca și știam că este singura modalitate de a ajunge la el. Mă simt ca un tâmpit că am spus asta. Îmi pare rău, Tessa.

-Mi-a promis că va sta departe de tine, dacă fac și eu asta, îi spun.

-Păi, se pare că a încălcat o altă promisiune, nu-i așa?

Stau liniștită pentru un minut și încerc să pun totul cap la cap. M-am supărat la Zayn pentru că i-am spus lui Harry că am dormit împreună, dar mă bucur că a recunoscut și si-a cerut scuze. Nu știu care dintre acești doi băieți este mai supărat. E greu să fi supărat pe Zayn când stă aici cu atât de multe răniri pe care eu le-am cauzat, în fond și, în ciuda tuturor acestor lucruri, el este încă atât de bun cu mine.

-Îmi pare rău că acest lucru se întâmplă din cauza mea, îi spun.

-Nu e vina ta. E a mea și a lui. El te privește doar ca pe un fel de proprietate și mă enervează. Știi ce mi-a spus? Mi-a spus că ar trebui să știu mai bine decât să "ma culc cu ce e al lui". Așa vorbește despre tine când nu ești în jur, Tessa. 

Vocea lui e moale și calmă, total diferită de cea a lui Harry. Nu-mi place modul în care Harry pare să creadă că ma are, dar mă deranjează când o spune altcineva. Harry nu știe cum să se ocupe de emoțiile sale și niciodată nu a mai fost într-o relație. "El este doar teritorial."

- Nu-l poți apăra chiar acum.

"Nu, nu fac asta. Nu stiu ce sa cred. E în închisoare. . . Bine, într-o celulă din campus, iar tu ești în spital. Acest lucru este prea mult pentru mine. Știu că nu ar trebui să mă plâng, dar m-am săturat de drama asta de tot timpul. De fiecare dată când simt că pot respira, se întâmplă ceva. Mă îneacă.

-El te îneacă, mă corectează Zayn.

Nu numai Harry mă îneacă, ci totul: colegiul ăsta, prietenii mei așa-ziși care m-au trădat, Harry, Liam lăsându-mă așa, mama mea, Zayn. . .

-Eu mi-am facut-o, totusi.

Zayn spune, nu fără niciun pic de supărare: 

-Nu te învinovăți pentru greșelile lui. Face asta pentru că nu-i pasă de nimeni decât de el însuși. Dacă avea grijă de tine, rămanea departe de mine, așa cum ti-a promis. Nu te-ar fi lasat balt de ziua de naștere. . . Aș putea să merg de-a lungul veacurilor.