After 2

Cap. 188

Tessa's Pov.

Nu știu ce să fac sau să-i spun lui Harry în acest moment.

O parte din mine știe că nu știu despre mesaje, dar nu cred că Zayn mi-ar face asta. Tocmai am terminat să vorbesc cu el despre totul lui Harry și a fost atât de bun și de înțelept.

Dar asta e Harry.

Vocea lui este scăzută și înceată, dar el insistă: 

-Poți să-mi dai un răspuns?

-Nu știu, m-am săturat și de înainte-și-înapoi. E atât de obositor și nu mai pot să o fac, chiar nu pot , îi spun.

-Dar nu am făcut nimic. Am fost bine până ieri, și asta nu e vina mea. Știu că este de obicei, dar nu de data asta. Îmi pare rău că nu mi-am petrecut ziua de naștere cu tine. Știu că ar fi trebuit să o fac și îmi pare rău ca nu am făcut-o, spune Harry.

Își pune palmele pe coapse, în timp ce stă în fața mea în genunchi, fără să cerșească ca înainte, ci doar să aștepte.

Dacă spune adevărul că nu a trimis el mesajele, ceea ce cred că este, atunci aceasta este doar o neînțelegere.

-Când se va opri, totuși? M-am săturat de toate astea. Am avut un moment minunat când m-ai scos la întalnire, dar atunci n-ai fi stat nici până dimineață. 

Mă deranjează că a plecat așa, dar nu mi-am dat seama de asta.

-Nu am rămas pentru că - după Liam, pe care l-am consultat - mi-a spus să încerc să îți ofer spațiu. Sunt rahat, evident, dar m-am gândit că dacă ți-aș da puțin spațiu, ai avea timp să te gândești la toate astea și ar fi mai ușor pentru tine , spune el.

-Nu e mai ușor pentru mine, dar nu e totul despre mine. E vorba si de tine , ii spun.

- Ce? Întrebă el.

-Nu numai despre mine. Vreau să spun, și asta trebuie să vă fie obositor. 

-Cine dă un rahat pentru mine? Vreau doar să fii bine și să știi că asta chiar încerc ă fac.

- Eu fac.

-Tu faci ce? Crezi că eu încerc? Întreabă el.

-Asta, și eu dau un rahat pentru tine, îi spun.

- Și ce facem, Tessa? Suntem bine acum? Sau cel puțin pe drumul spre a fi în regulă? Ridică mâna și o aduce la obraz.

Se uită la mine pentru aprobare și nu-l opresc.

-De ce suntem amândoi atît de nebuni?, Șoptesc pe măsură ce degetul îi trece peste buza de jos.

-Eu nu sunt. Tu cu siguranță ești. Zâmbește.

-Ești mai nebun decât mine, îi spun, și e cu câțiva centimetri mai aproape, și mai aproape.

Sunt supărată pe el pentru că țipa la mine și că m-a facut să-l aștept noaptea trecută, chiar dacă el nu avea nimic de-a face cu asta, sunt supărată că nu putem să ne înțelegem, dar mai mult decât toate astea, mi-e dor de el. Mi-e dor de apropierea dintre noi. Mi-e dor de felul în care i se schimbă ochii când se uită la mine.

Trebuie să recunosc greșelile mele și rolul pe care l-am jucat în toată această mizerie. Știu cât de încăpățânată sunt și nu mă ajută cu nimic că sunt supărată pe el cand el încearcă, știu ca o face. Nu sunt pregătită pentru o relație cu el, dar nu am nici un motiv să fiu supăratăpe el pentru noaptea trecută. Sper că nu, cel puțin. Nu știu ce să cred, dar nu vreau să mă gândesc chiar acum.