Viata Printre Vampiri Vol.ll [18+] (√)

Cap-34

CONTINUAM!

(^.^)(^.^)(^.^)(^.^)(^.^)(^.^)(^.^)(^.^)

In acel moment usile camerei se deschid si pe ele intra Beel, acesta se opreste brusc, il privesc in ochi si apoi ma opresc din a bea sangele baiatului, ii ling rana si ma indepartez de el, ochii lui devin rosii, saracutul credea ca o sa l omor, ii fac cu ochiul si merg spre Beel.

Acesta ma prinde si ma saruta, imi linge sangele de la gura apoi ne oprim:

Beel: Esti sigura ca vrei sa mergi?*Ma intreaba stergandu-ma la gura.*
Eu: Da, sunt sigura. *Spun stergandu-i o picatura de sange de pe obraz.*
Beel: Bine, te rog sa ai grija. *Spune aranjandu-si sacoul pe el.*
Eu: Chill, o sa fiu bine. *Spun imbracandu-mi bluza si luandu-mi ghiozdanul in spate.*
Beel: Jax, intra!

In acel moment, in camera intra un baiat inalt, bine facut, cu bocanci negri in picioare, pantaloni de camuflaj negri, un maiou negru simplu si o sacosa in mana:

Jax: Domnisoara, Jax ma numesc, este o onoare sa va intalnesc! *Spune facand o plecaciune.*
Eu: Incantata Jax, dar te rog vorbeste-mi la pertu si nu ma trata ca pe o printesa, nu-s.
Jax: Cum doresti. *Spune privindu-ma foarte serios.*

Le fac semn sa vina dupa mine, ma indrept spre camera lui Riven, ajunsa acolo Rossa imi da cartea, un cutit strapuns de magie neagra cu care sa tai plantele si un recipient special in care sa le pun.

*Dupa 10 minute.*

Iesim pe poarta castelului, Belial si Beel priveau lung dupa mine si Jax.

Toata lumea ma privea atent, unii chiar ma analizau, ce naiba?!

Eu: De ce ma priveste lumea in halu asta?!*Intreb nedumerita.*
Jax: Esti noua printesa, proclamata in acte, incoronarea ta n-a avut loc si nimeni, inafara de cei din castel n-au avut timp sa te vada, e normal sa te priveasca asa.
Eu: Aaa.. Eh, aia e.

Linistea s-a lasat dar eu n-am putut sa nu observ superbitatea Iadului.

In stanga noastra era un lac de lava, in jurul lui diferite plante cu conturul negru si firicele rosiatice si stralucitoare, papura obijnuita era neagra si cu acel puf rosu-sangeriu. In dreapta noastra era un sat, cu case cu diferite forme si culori sangerii- aprinse, visinii si rosiatice stinse, ce-i drept sangeriul domina, cerul, care nu era cer, ci un void, avea o luna sangerie care rasarea si apunea, noaptea cerul era plin de luminite rosii care parca se scurgeau in negura voidului.

Locuitorii de aici aveau diferite forme, inaltimi, figuri faciale si pareau niste hibrizi de mult disparuti.

Am observat ca putini aveau coarnele de o singura culoare, caci de obicei acestea erau voluminoase si negre cu dare sangerii sau ca de lava pe ele.

Desi pare ca in Iad e super cald, nu, chiar nu e, e destul de racoare, ce-i drept.

Observand un hibrid inalt, cu o sulita din oase albe-galbui, si niste haine carpite, negre-maronii, cu niste coarne superbe, negre de zici ca erau patate de sange, si ochii goi si negrii ca se uita la mine de pe o piatra mare, m-am oprit si m-am uitat la el:

Eu: Jax, cine e el?
Jax: Un Shaman, este conducatorul satului.
Eu: De ce ma priveste asa?
Jax: Te analizeaza,  a simtit ca nu esti demon, dar nu-si da seama ce esti.
Eu: Vreau sa-i vorbesc, e ceva la el ce ma atrage.
Jax: Cum doresti.

Eu ma apropi de el privindu-l atent:

El: Ce esti?!
Eu: Salut si tie. *Spun facandu-i semn sa vina la mine.*
El: Nu esti un demon, nici un hibrid, nu mirosi a om si ai un miros de.. Demon cu sange alb, dar nu e asa.
Eu: Sara, incantata! *Spun intinzand mana.*

Vai de viata mea, acum ca a ajuns la mine vad ca are vreo 2m si ceva..

El: Amon, micuta creatura! *Spune luandu-mi mana in a lui lipind-o de fruntea lui.*
Eu: Nu-s micuta! *Spun zambind ironic.*

Amon zambeste si se transforma in om. Inalt, corp de Adonis, par ciufulit si sangeriu, ochi negri, complet, si haine d-alea ciudate da faine, mnda, intelegeti voi, nuj cum se numesc.

Eu: Vampir.
Amon: Poftim?
Eu: Sunt un vampir.
Amon: Aa.. La asta chiar nu m-am gandit.. Care i scopul acestui drum, printesa?
Eu: Vorbeste-mi la pertu, te rog, suntem in cautarea catorva plante, dar privirea ta m-a facut curioasa sa vad ce anume doresti.
Amon: Pai, imi pare rau ca v-am oprit din drum.
Eu: Nu-i nimic Amon, ma bucur ca te-am cunoscut, dar acum trebuie sa plec, ma cam grabesc.
Amon: Sigur, drum usor, fara peripetii si sper sa gasiti ce aveti nevoie!
Eu: Multumesc, pa Amon!
Amon: Pa micuta creatura!

Ajunsa langa Jax inghit in sec si intreb confuza:

Eu: In padurea aia tre sa mergem?!

Intreb aratand spre o padure imensa, la cativa km distanta, avea pomi imensi si intunecati, frunzele negre cu putin contur rosiatic aprins dadeau un aer infricosator, dar eram curioasa sa vad ce e a acolo:

Jax: Dap.
Eu: Super! Hai sa mergem!

Peste vreo 20 de minute de mers am ajuns, pomii care pareau destul de normali, acum sunt gigantici, iarba mare, pana la umarul meu si pana la coatele lui Jax era neagra la baza si sangerie la varfuri.

Admiram frumusetea padurii, cand, dintr-o data se aude un raget care a facut toate pasarile sa zboare din copaci:

Jax: E ora de culcare, isi anunta timpul de odihna, timpul in care nimic nu-l poate deranja, si cine o face o sa moara.
Eu: Cine?!
Jax: Bestia padurii, Astaroth. Belial si Beel sunt primi 2 cei mai puternici demoni, dar el era al 3 lea, pana cand, intr-o zi a vrut sa-si traga semenii in teapa, sa le ia capetele si sa fie el la conducere, Belial si Beel nu l-au lasat nepedepsit, l-au izgonit din Iad, dar din aceasta cauza a pornit un razboi intre Iad si Rai, Astaroth facea doar rele, dar rele de neiertat, oamenii erau in agonie totala, isi crease al 2 lea Iad, dar Belial era constient ca are nevoie de oameni, si ca poate, intr-o Zi, Astaroth poate sa devina mai puternic, asa incat sa acapareze si Iadul lui, asa ca s-a luptat cu el, sabie in sabie, coarne in coarne, ghiare in ghiare, in final Belial a castigat, i-a luat puterile, facandu se si mai puternic, si pe el l-a izgonit in padurea asta, transformandu-l intr-o bestie uriasa, trista si singura, ne putand sa paraseasca padurea.

（〜^∇^)〜（〜^∇^)〜（〜^∇^)〜

Gataaaa!
Next? :3
Pupiceiii💋💋💋