2

2.2K 83 1
                                    

" E bine, uof, și îmi făceam atâtea griji degeaba. "
Briana deschide ușor ușa și aruncă o privire pe hol. Mai bine nu o făcea.
" Domnul Moore e destul de apropiat de această Nina. " gândea Briana. " Normal Briana, doar nu te așteptai ca un bărbat ca el să fie singur. "
Pășește ușor încercând să nu facă prea mult zgomot, dar stângăcia nu e de acord cu ea. Când să facă al doilea pas se împiedica de pragul ușii, care era prea înalt, și cade.
Domnul Moore își întoarce privirea spre ea și se apropie rapid. O ajută să se ridice și o privește îngrijorat.
- Sunteți bine domnișoară Davis ?
" Domnișoară Davis ? Mai devreme eram doar Briana... "
- Da, sunt bine. Spune și apoi își îndreaptă privirea spre Nina.
Era nervoasă și tristă și geloasă.
Briana își dă seama ca domnul Moore avea mâinile pe șoldurile ei și ca ea avea mâinile pe brațele lui. Se îndepărtează de el și îl privește în ochi, apoi își lasă privirea în jos.
- La revedere domnule Moore !
Îi aruncă o privire Ninei, apoi intră în lift. Apasă pe butonul pentru parter.

*
Ajunge în stație și aruncă o privire ca să vadă dacă se vede autobuzul, dar nimic.
" Să-l sun pe Eric, să-i spun că totul a mers bine. "
Bagă mâna în buzunar, dar nu e.
" Canapeaua, l-am lăsat pe canapea. Trebuie să mă întorc. "
Face câțiva pași și un claxon insistent se aude din spatele ei. Se întoarce și vede o mașină neagră. Mașina se apropie și în ea era domnul Moore, cu cel mai idiot zâmbet pe față.
- V-ați uitat telefonul în biroul meu, domnișoară Davis. Spune și îi întinde telefonul Brianei.
Briana se apropie de mașină și ia telefonul din mâna lui.
- Mulțumesc ! Își bagă telefonul în buzunar și se întoarce cu gândul de a pleca.
- Aș putea să vă duc eu acasă dacă doriți. Briana se oprește și își dă ochii peste cap.
" Amabilitate lui mă enerveaza. "
- Nu, spune în timp ce se întoarce cu fața spre el, autobuzul trebuie să apară. Termină propoziția și în secunda doi începe o ploaie torențială.
- Vă rog frumos să urcați în mașină !
- Nu, e doar ploaie, nu mor. Spune și fuge să se adăpostească sub un copac care era la câțiva metri de ea.
Domnul Moore coboară din mașină și merge după ea.
- O să răciți. Își dă sacoul jos și îl pune pe umerii ei.
- Și ? Ce vă pasă ?
- Păi...ești secretara mea acum, nu vreau să te îmbolnăvești.
- Acum sunt tu ? Nu mai sunt dumneavoastră ?
- Poftim ?
- Nimic...
- Bine, hai să urcăm în mașină !
- Am spus că pot merge și singură.
- Briana, urcă în mașină ! Seriozitatea din glasul lui o speria pe Briana.
- Ok ok...
- Bun, spune și o ia de mână, la trei fugim. Unu, doi, trei. Amândoi au început să alerge spre mașină. Intră repede și încep să râdă, apoi privirile lor se întâlnesc și seriozitatea domnului Moore apare din nou.
- Centura ! Briana își pune centura și apoi își scoate telefonul din buzunar. Avea un mesaj de la fratele ei și încă două, unul de la Hailey și unul de la Emily.
Eric : Cum a fost ?
Briana : Perfect, am fost angajată. Ajung acasă în jumătate de oră.
Le răspunde și fetelor și își bagă telefonul înapoi în buzunar.
- De ce uneori îmi spuneți domnișoară Davis și uneori Briana.
- Cum ai vrea să-ți spun ?
- Păi, Briana, așa m-am obișnuit.
- Ok, îți voi spune Briana.
" Iar zâmbetul ăla."
Briana își întoarce privirea spre geam și privește cerul.
" Deja s-a întunecat... "

*
Ajung în fața casei și Briana vrea să-i înapoieze sacoul.
- Nu, ține-l pe tine, încă plouă destul de rău.
- Mulțumesc ! Spune ea zâmbind și iese din mașină, apoi aleargă până la ușă, îi aruncă o ultimă privire domnului Moore și intră în casă.
" Atât de frumoasă..."

*
Briana se descalță și urcă la ea în cameră. Când intră le găsește acolo pe Emily și pe Hailey.
- Stai jos ! Îi spune Emily serioasă. Aceasta se așează pe scaunul din fața biroului ei, atât de micuț față de biroul domnului Moore, gândea ea.
- Cine era perfectul ăla care te-a adus cu mașina ?
- Șeful meu.
- Șeful tău ? Adică domnul Moore, psihologul Moore ? Întrebă Emily.
- Chiar el.
- Cât noroc, Doamne cât noroc.
- Și ăsta de pe tine ce e ? Întrebă curioasă Hailey.
- Sacoul lui.
- Ți-a dat sacoul lui ?
- Da, pentru că plouă... Of fetelor, putem încheia subiectul Moore, oricum e luat.
- Aaa, de asta nu vrei să continuăm ? Pentru că e luat ?
- Da. Mai și lucrează acolo.
- Cum o cheamă ? Cum arată ? E frumoasă ? Întrebă Emily cu niște ochi mari.
Briana se gândea că deși ele două erau surori, erau cam diferite. Emily brunetă și mereu feminină, iar Hailey blondă și altceva înafară de blugi rupți nu purta, doar ochii lor căprui le dădeau de gol, ochii lor sunt identici.
- O cheamă Nina, și bineînțeles că este frumoasă. Acum dacă mă scuzați, aș vrea să fac un duș și să mă bag la somn.
" Nici nu am început și deja am obosit. "
- Ok. Se apropie amândouă de ea, o pupă pe obraz și ies din cameră.
Briana intră în baie și își face un duș fierbinte, care o mai relaxează puțin. Se îmbracă în pijamale și se pune în pat. Pe marginea patului era sacoul. Îl ia în mână și-l miroase.
" Miroase atât de bine..."
Îl pune pe noptiera de lângă pat și se întinde.
" Of domnule Moore... "

Psihologul...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum