Psihologul...

12

Eric se întoarce și-l vede pe Arthur. Îi face semn să vină. Acesta se apropie de masa lor și îl salută pe Eric, apoi își întoarce privirea spre ea.
- Bună Briana ! Aceasta îi zâmbește.
- Așează-te, să luăm cina împreună, spune Eric.
- Am o întâlnire, dar aș vrea să vorbesc cu sora ta între patru ochi dacă se poate.
- Sigur !
Briana se ridică și iese din restaurant, iar după ea Arthur.
- Despre ce vrei să vorbim ? Întreabă ea în timp ce se întoarce cu fața spre el.
"Mi-a fost dor de tine !" gândea el.
- Arthur ?
- Mmm... Nu știu, doar voiam să vorbim.
- De fapt și eu voiam să vorbesc cu tine.
- Serios ? Spune el entuziasmat.
- Da... Mă gândeam că mă poți ajuta cu ceva. Eu...pentru că eu mi-am dat demisia Eric a început să lucreze...
- Mhm, păi da, mi se pare normal.
- Da, dar el a avut mereu o pasiune pentru dans și pentru că trebuie să muncească el nu poate să meargă la universitatea la care a visat toată viața.
- Și cum te pot ajuta eu ?
- Eu am renunțat la visul meu după dispariția părinților mei. M-a durut și nu vreau să treacă și el prin asta, vreau să-și urmeze visul. Speram că poate mai ai vreun loc de muncă pentru mine.
- Loc de muncă... O să vorbesc cu noua mea secretară și o voi ruga să te contacteze dacă găsește ceva, spune și dă să plece.
- Mai e ceva, spune Briana.
Arthur se întoarce cu fața spre ea și o privește așteptând ca aceasta să înceapă să vorbească.
- Voi veni la logodna ta.
- Poftim ?
- Petrecerea ta de logodnă.
- Știi de asta ?
- Nina s-a asigurat că voi primi o invitație, am primit-o acum trei zile.
- Și de ce vrei să vi ?
- Pentru că eu te consider prieten și vreau să fiu acolo, să te văd fericit. Și...
- Și ?
- Și pentru că vreau să-i arăt Ninei că între noi nu este absolut nimic, spune lăsându-și privirea în jos.
- Am înțeles ! Se întoarce pe călcâie și intră înapoi în restaurant.

                            *
- Despre ai vorbit cu Arthur ? Întreabă Eric în timp ce intră amândoi în casă.
- Un loc de muncă...
- Ți-am spus că pot lucra până îți revi tu.
- Unu, sunt ok datorită ție, seara asta chiar m-a ajutat și doi, nu vreau să renunți la dans Eric.
- Dar...
- Fără dar ! Îl întrerupe ea. Eu sunt sora mai mare, ai uitat ? Eu lucrez tu iți urmezi visul.
Eric îi zâmbește și o îmbrățișează strâns.
- Mulțumesc !
- Nu-mi mulțumi, fă-mă mândră !

                             *

Briana iese din baie și se aruncă în pat. Cum se întinde telefonul începe să sune.
- Da ?
- Briana, sunt eu Thomas.
- A... Bună Thomas !
- Am auzit că-ți cauți un loc de muncă, nu ai vrea să fii secretara mea ?
- Mi-ar placea, dar nu aveai una deja ?

- Am concediat-o, nu se descurca. Deci ?

- Da, sigur ca da.

- Perfect ! Poți începe de mâine    

- Ok, mulțumesc mult !

- Eu îți mulțumesc ! spune și închide.

" Oare Arthur a fost de acord cu asta ? Normal Briana, doar nu e nimic între voi. "

  Își lasă telefonul pe noptiera și se întoarce cu fața la fereastră. Ia perna în brațe și închide ochii așteptând ca somnul să o cuprindă.

                                                                                                  *

Intră în lift odată cu el. Își mai aruncau câte o privire, dar nimic mai mult. Ajung la ultimul etaj, iar Arthur îi face semn să iasă ea prima. Aceasta îi zâmbește și iese. Arthur o privea cum se îndepărtează, arăta superb în blugii ei largi și rupți, iar tricoul negru mulat i se potrivea perfect.

Se apropie de biroul lui și exact când să intre o aude pe Nina strigându-i numele. Ajunge în fața lui, avea zâmbetul ăla malefic pe față.

- Văd că Bri s-a întors, spune în timp ce amândoi intră în birou.

- Da, m-a rugat să-i găsesc ceva de lucru.

- A, deci tu i-ai spus lui Thomas.

- Thomas ?

- Da, e secretara lui acum.

Arthur era nervos și foarte gelos, i se citea în privire. Chiar dacă ea spunea că nu este absolut nimic între ei, el simțea ce simțea și cu toate că încerca să se împotrivească, sentimentele lui deveneau tot mai puternice atunci când o vedea sau când îi auzea numele.

Închide ochii și inspiră adânc apoi expiră, îi deschide și zâmbește. Cel mai fals zâmbet.

- Bravo ei !    

                             *             
Briana intră în biroul lui Thomas. Stătea pe scaun și se certa cu cineva la telefon.
- Bun, atunci poți uita de ajutorul meu, spune nervos și închide telefonul apoi îl aruncă pe birou.
O observă pe Briana și se ridică.
- Hei ! Acum zâmbea. Se apropie de ea și o trage în brațele lui. Ți-am simțit lipsa.
- Și eu. Mințea. Da, îi simțiră lipsa cuiva, dar acel cineva nu era Thomas.
- Și eu ți-am simțit lipsa... Se aude o voce din spatele ei.
Se desprinde din îmbrățișare, se întoarce și-l vede pe Arthur stând în pragul ușii.