Psihologul...

13

- Poftim ? spune Briana privindu-l în ochi.

- Păi da, o secretară așa muncitoare se găsește mai greu.

- A... Presupun că așa este.

- Așa e ! spune Thomas și îi face cu ochiul.
Arthur trece pe lângă ea și se așează pe unul din cele două scaune din fața biroului. Thomas se așează pe cel din spatele biroului, iar Briana stătea în picioare privindu-i.
- Ai de gând să stai în picioare ? Întreabă Arthur.
Ea îi privea în continuare ochii negrii fără să răspundă. Era pur și simplu blocată.
- Briana, ești bine ? Întreabă Thomas îngrijorat.
- Da, scuze ! Spune și se așează pe scaunul din fața lui Arthur.
După ce o privește câteva secunde își întoarce privirea spre Thomas.
- Ai toate actele pregătite pentru angajarea ei ? Întreabă el.
- Bineînțeles ! Sper că nu te superi că-ți fur secretara.
Îi mai aruncă Brianei o scurtă privire, apoi un rânjet îi apare pe fața lui perfectă.
- Nu, stai liniștit.
După ce au mai vorbit puțin telefonul lui Thomas începe să sune.
- Îi poți arăta tu noul ei birou, trebuie să răspund, e destul de important.
- Sigur.
Amândoi se ridică și ies în același timp. Biroul ei era exact lângă cel al lui Thomas. Arthur deschide ușa și o poftește să intre. Nu era la fel ca celălalt, acesta era alb, totul, absolut tot era alb. Dar un lucru era la fel, fereastra.
Pe birou era un trandafir galben, de acesta era rezemat un bilețel pe care scria " Mă bucur că ești secretara mea."
- De la Thomas hă ? Briana îl pune la loc și se întoarce cu fața spre el.
- Da...spune ea cu un ton plictisit.
- Mhm... El își ia privirea de la ea, acum privea cheia ușii. Pune mâna pe ea, o întoarce și o scoate, apoi o bagă în buzunarul pantalonilor lui vișinii.
- Ce faci ? De ce încui ușa ? Întreabă Briana în timp ce se apropie de el.
- Vreau să vorbim fără să fim întrerupți.
- Ce să vorbim ?
Arthur o trage de talie și o lipește de el.
- Ce...
- Tu chiar nu simți nimic ? O întrerupe el.
Aceasta face ochii mari, înghite în sec și își întoarce capul spre perete.
- Nu ! Minte ea. Arthur o prinde de bărbie și îi întoarce capul spre el.
- Spune-mi-o privindu-mă în ochi.
Ochii lui o priveau mai insistent ca niciodată. Mâna lui stângă o strângea de talie, iar cealaltă îi mângâia obrazul fin.
Simțea, normal că simțea. Ce femeie n-ar fi simțit ? Când îl vedea uita să mai respire, iar inima își pierdea controlul și bătea ca o nebună.
Voia să-i spună, ardea, dar cum să-i spună ? El era logodit.
- Nu... Nu simt.
Arthur își ia mâinile de pe ea și se întoarce cu spatele dând să plece. Briana îl privea tristă.

*
" Nu ! Trebuie ! Trebuie să-mi dau seama dacă există ceva cu adevărat sau nu. "
Se întoarce și o trage din nou pe Briana, de data asta lipindu-și direct buzele de ale ei. Ea se lasă sărutată.
Inima lui Arthur bătea așa cum n-a mai bătut niciodată. Simțea cum tot corpul lui fierbe.
O strânge pe Briana și mai tare de talie încercând s-o lipească și mai mult de el, deși nu era posibil. Acum era mai sigur ca niciodată că nu simțea nimic pentru Nina.
La un moment dat Briana își pune mâinile pe pieptul lui și îl împinge cu toată puterea.
- Nu poți spune că n-ai simțit.
- Și ce ? Și ce dacă am simțit Arthur ? Nu schimbă nimic...
- Schimbă tot ! Țipă el și face un pas înspre ea. Briana dă un pas în spate.
- Nu, tu ești cu ea.
- N-o iubesc ! Spune el, de data asta cu calm. Nu cred că am iubit-o vreodată.
- Nu o cereai în căsătorie dacă n-o iubeai.
- Dar...
- Nu vreau asta, ok ?
- De ce ?
- Eu... Pur și simplu nu vreau. Dacă nu te superi am treabă de făcut.
- Ok ! Arthur descuie ușa și iese din birou dând nas în nas cu Thomas.
- S-a întâmplat ceva ? Mi s-a părut că vă aud certându-vă.
- Ți s-a părut...spune și trece pe lângă el.

                             *
Thomas intră în birou și o găsește pe Briana stând în fața ferestrei.
- Briana ?
- Da ? Spune ea fără să se întoarcă. Își ștergea lacrimile.
- Plângi ?
- Nu, nu... Spune în timp ce se întoarce cu fața spre el. Se apropie de ea și observă că avusese dreptate. Încerca să ascundă, dar degeaba.
- Ce s-a întâmplat ? Spune și o îmbrățișează. Ți-a făcut Arthur ceva ?
- Nu, Arthur nu mi-a făcut nimic, eu mi-am făcut-o cu mâna mea.