Psihologul...

4

Nina intră în birou fără să bată la ușă. Nervozitatea se citea pe chipul ei.

- Da dragă ? S-a întâmplat ceva ? întreabă domnul Moore foarte calm.

- Da "dragă", s-a întâmplat ceva.

- Ce anume ?

- Trandafiri ? Trandafiri unei simple angajate ? Mie nu-mi dai trandafiri...

- Nina... spune și se ridică de pe scaun. A fost ziua ei de naștere ieri, tu chiar crezi ca as putea să mă îndrăgostesc eu vreodată de o fată ca ea ? E mediocră...

                                                                                          *

- ... E mediocră... Ăsta era ultimul lucru pe care l-a auzit Briana înainte să plece de lângă ușa domnului Moore.

" Și eu care voiam să-i mulțumesc..."

Briana intră in biroul ei și trântește ușa după ea.  Se așează la birou și își încrucișează mâinile.

" Auzi mediocră, MEDIOCRĂ ! " inspiră adânc, apoi expira încercând să se calmeze.

Ușa se deschide si pe ea intră domnul Moore, cu zâmbetul lui tipic.

" Idiot..."

- S-a întâmplat ceva ? Am auzit ușa trântindu-se.

- Nu, nu s-a întâmplat nimic, curentul...

- Mhm. Spune și închide ușa. Se apropie de birou și se așează pe unul dintre fotolii. Și ? Îți plac trandafirii ?

- Sunt prea mediocrii, ii puteți lua înapoi.

- Mediocrii ?

- Da, mediocrii... A, am înțeles, i-ați cumpărat pentru că semănăm, având in vedere ca și eu sunt mediocră...înțeleg.

- Poftim ?

- Nu contează, doriți ceva ? Vă pot ajuta cu ceva ?

- Nu, am auzit ușa și de asta am venit.

- Bun, atunci puteți pleca.

- Eu... Dar este întrerupt de un ciocănit in ușă.

- Intră ! spune Briana. Ușa se deschide încet și intră temător Eric. Eric ! 

- Eu voi pleca... spune domnul Moore cu un ton ușor trist. Trece pe lângă Eric și închide ușa.

- O vai, ce birou ai scumpă surioară. spune el uimit in timp ce analizează atent biroul.

- Îți place ?

- Mult !

- De ce ai venit ?

- O, da, ți-ai uitat banii de prânz acasă, nu voiam să mori de foame pe aici.

- Mulțumesc ! spune și i-a banii din mâna fratelui ei. Ești foarte grijuliu ! 

- Da, sunt.

- Stai jos ! Eric se așează în același fotoliu în care a stat domnul Moore si o privește duios pe sora lui.

- Și ? Cum a fost azi la liceu ?

- A fost bine, nimic interesant, ca de obicei. Tu ? Ce ai mai făcut ? Ooo, văd că primim și flori.

- Da...

- Sunt florile tale preferate, ce-i cu tonul ăsta ?

- Obosită.

- Am înțeles... Briana ?

- Da ?

- Ți-ai găsit un psiholog ?

- Nu...

- Ai spus că după ce te angajezi o să-ți cauți unul. Briana nu ești bine, ok ? Nu ești bine deloc !

- Of Eric, gata ! Am înțeles ! Sunt o depresivă, dar ce vrei să fac ? Nu e ceva care se poate rezolva atât de usor.

- Ușor nu, dar doar cu ajutor o poți rezolva.

                                                                                    *

Domnul Moore stătea lipit de peretele de lângă ușa biroului Brianei, auzise tot.

" Depresivă ? De ce nu mi-a spus mie ? "
Domnul Moore intră în biroul lui și își ia telefonul. Îi trimite un mesaj Brianei și apoi își lasă telefonul pe birou.

                              *
- O să fiu bine, serios. Spune și își întoarce privirea spre geam.
- Ok... Vezi că ai primit un mesaj.
Briana se uită să vadă de la cine e.
" Îhh.."
D. Moore: Vino la mine în birou, trebuie să vorbim.
- De la cine e ?
- De la șeful meu, mă cheamă la el în birou.
- Bun, oricum eu trebuie să plec, am de învățat. Spune și se ridică din fotoliu. Se ridică și ea, apoi ies împreună din birou. Îl îmbrățișează strâns și apoi îi zâmbește. După ce pleacă Briana se întoarce cu fața spre ușa de la biroul domnului Moore și zâmbetul îi dispare de pe față.
" Acum ce mai vrei ? "
Intră în birou și observă că domnul Moore se uita foarte atent pe fereastră. După ce închide ușa acesta se întoarce și îi face semn Brianei să stea jos. Ea se așează pe unul dintre scaune, iar domnul Moore se apropie și se așează pe cel din fața ei.
- Pentru ce m-ați chemat ?
- Cine era acel bărbat ?
Pe Briana o bufni râsul, nimeni nu-i mai spusese "bărbat" lui Eric.
- Am spus ceva amuzant ? Briana își drege glasul și revine la fața ei serioasă.
- De ce întrebați ?
- Trebuie să știu cine intră în clinica mea.
- Acel "bărbat" este fratele meu mai mic, Eric.
- Aaa...
- Pentru asta m-ați chemat ?
- Nu... Când voi vorbeați am auzit fără să vreau ceva.
- Ce anume ?
- Am auzit că ai nevoie de un psiholog, că ești în depresie.
Briana era speriată, nu voia să vorbească despre asta.
- Așa și ?
- Briana eu sunt cel mai bun psiholog din țară, am ajutat foarte mulți oameni deși sunt foarte tânăr. Domnul Moore se apropie de ea și îi ia mâinile în ale lui. Vreau să te ajut.
- Nu, sunt bine, serios sunt bine...
- Briana nu ești, ai lacrimi în ochi, lasă-mă să te ajut, te rog !
- Sunt bine ! Spune și își trage mâinile. Nu am nevoie de ajutor, și chiar dacă aș avea nu aș veni să va cer dumneavoastră ajutor. Spune ea încercând să pară puternică, dar plângea, plângea pentru că știa că are nevoie de ajutorul lui, pentru că îi era frică.
- Acum, dacă nu vă supărați, eu trebuie să plec. Se ridică de pe scaun și iese rapid din biroul domnului Moore.