Evelyn

Capitolul 4

In urmatoarea zi am hotarat sa iesim putin in oras, la niste cumparaturi, la o terasa, la o plimbare... Cu alte cuvinte sa ne cunoastem mai bine.

-Uite Dylan! Ce zici, imi sta bine cu rochia aceasta?

-Da, e super! Si te prinde atat de bine aceasta culoare! Waw ce material e asta? Matase?

-Woow, imi place , insfarsit un baiat interesat de haine...

-Ce zici sa mergem la casa, sa platim, apoi mergem sa mancam...

-Sigur, haide...

Am petrecut o zi mununata alaturi de el apoi m-a adus acasa.

-Evelin?!  spune el cand vroiam sa intru pe poarta

-Da? spun eu intorcandu-ma pe varfuri

-Ce zici daca maine... Dupa scoala , mergem la mine? Sti tu sa vezi unde locuiesc

-Sigur, vin! spun eu zambind

-Ok , ne vedem maine!

-Ok! spun eu si merg sa il imbratisez.
Multumesc! Pentru ca imi esti alaturi!

-Nu-mi multumi pentru ca acelasi ajutor il primesc si eu de la tine. Esti o persoana minunata.

Of! Pe zi ce trece ma indragostesc tot mai mult de el. E o persoana atat de buna, si incep sa nu mai vad la el doar frumusetea exterioara ci si cea interioara care le depaseste pe toate.
Chiar daca suntem doar niste copii, am gasit unul in celalalt sprijinul necesar pentru a merge mai departe indiferent de obstacolele cu care ne mai loveste viata. Faptul ca amandoi am trecut prin aceeasi nenorocire, ne ajuta oarecum sa ne intelegem reciproc si cred ca soarta a ales sa trecem peste tragedia aceea ca noi sa ne putem intalni.

In ziua urmatoare m-am intalnit cu prietenele inainte de scoala la o cafenea. Am inceput sa le mai spun de Dylan, cat de bine ma inteleg cu el, ca m-a invitat dupa scoala la el acasa.

-Ceee? Tu vorbesti serios Ev?

-Sigur ca vorbesc serios! De ce v-as minti? spun eu si rad

-Scumpo! Chiar ma bucur ca l-ai intalnit! spune zambind Yasemin

-Da, si eu!

Am baut cate o cafea, am mancat iar apoi am mers la scoala. In drum spre scoala ne-am intalnit cu Dylan care se grabea sa ajunga la scoala.

-Heii, buna dimineata grabitule! spun eu, si era cat pe ce sa nu ma auda deoarece eram in intarziere si se grabea foarte tare! Inteleg ar fi urat sa intarzie din primele zile.

-Heii, buna dimineata! Ce mai faceti fetelor? le intreaba Dylan pe fete

-Foarte bine!

-Sa va fac cunostinta. Fetelor el e Dylan de care v-am povestit. Dylan, ele sunt cele mai bune prietene ale mele Yasemin si Leyla.

-Imi pare tare bine sa va cunosc fetelor!

-Si noua! spun ele si ii zambesc.

Am intrat in scoala chiar pe cand se suna de intrare, ne-am asezat in banci si am inceput ora.

Intr-un final s-au terminat si orele.

-Dylan! Mergem pana la mine, imi las ghiozdanul si mergem la tine ok?

-Bine, cum zici tu!

-Dylan!

-Da?

-Tu esti sigur ca ai oprit orice posibilitate de contact, sti tu , dintre aceste doua lumi?