Evelyn

Capitolul 5

Pe cand ajunsesem , era intuneric bezna. Am intrat in casa cu mare teama. O casa atat de veche..Dar inauntru nu era chiar atat de rau. Am aprins lumina si am intrat.
Langa perete era un pat , pe celalalt perete era un dulap vechi. In mijloc o masa cu doua scaune, si un covor negru de la usa pana in capatul celalalt al camerei. Cam atat.

-Evelin, te rog promite-mi ca nu vei iesi, orice ar fi.

-Bine, bine. Promit!

-Bine, eu dimineata o sa vin sa iti aduc  cate ceva, mancare , haine... Eu , o sa plec acum ok?

-... Ok!

A iesit pe usa lasandu-ma singura. M-am asezat pe pat si am mai studiat odata camera in care eram. Dintr-o data ceva imi atrage atentia. O parte din peretele care era vopsit portocaliu era putin mai inchis decat restul. M-am ridicat si am pus mana. In urmatoare fractiune de secunda din perete se deschide o usa cladita din  pietre. M-am hotarat sa merg sa vad ce se afla acolo. Am intrat si acolo au aparut dintr-o data niste scari care duceau in jos. Am mers mai departe, scarile parca nu se mai terminau, intr-un final am ajuns intr-un loc atat de frumos ...O pajiste plina cu flori, copaci, iarba... Era cel mai frumos loc pe care il vazusem vreodata. M-am intors in spate si scarile pe care am coborat acum cateva secunde nu mai erau acolo, de parca nici nu ar fi fost vreodata. Atunci chiar m-am panicat.

Ma uitam in toate partile si tot ce vedeam era pajiste infinita. Am inceput sa merg inainte cu speranta ca voi gasi pe cineva care ar putea sa ma ajute. Mergeam si mergeam... Mergeam si nimic, o pajiste plina cu flori , parca in departare se vedeau niste oite cu cineva pe care le pazeste.

Am inceput sa fug catre locul acela dar m-am impiedicat de o piatra. Dar nu era o piatra obisnuita. Era colorata si pe ea scria: " Daca ai ajuns pana aici , nu mai ai scapare "

Cee ? Cum adica? Imi era foarte frica, am ajuns acolo iar omul care pazea oile ma intreaba:

-Cine esti?

-Sunt Evelin! M-am ratacit!

-Nu te-ai ratacit! Aici nimeni nu se poate rataci.

-Nu inteleg? Unde sunt?

-Esti intre viata si moarte...

-Ceee? Simt ca lesin

-Nu ai cum ... Esti in coma draguta...

-Nu nu sunt, sunt constienta. Prietenul meu m-a dus intr-o casa dintr-un cimitir,  iar eu am gasit o usa secreta, am coborat pe niste scari si am ajuns aici. Cum credeti ca pot sa il gasesc?

-Incearca doar sa iti amintesti ce s-a intamplat cu adevarat, aminteste-ti cealalta parte a povestii, nu cea imaginara.

-Aceasta este partea reala! Cea pe care v-am povestit-o! Credeti-ma! am inceput eu sa urlu din toate puterile.

-Nu e asta! Te ajut eu draguto!... Inchide ochii!

Am facut doar ce mi-a spus si i-am inchis.

-Acum gandeste-te la familia ta.

Inca o data am facut ce mi-a spus si m-am gandit la familia mea. Mi-am dat seama ca imi lipsesc atat de mult...