Evelyn

Capitolul 8

Trebuia neaparat sa ma gandesc cum o sa gasesc cheia. Din spusele lui nu cred ca era atat de greu. Cheia e legata de mine. Dar asta e un fel de metafora, trebuia sa gandesc mai "adanc", dincolo de cuvinte. Vroia oarecum sa spuna ca aceea cheie are legatura cu mine?

Cand am ajuns acasa, am urcat direct in camera mea. Oricum nu aveam chef sa dau explicatii.

Imi venea in cap sa caut prin camera, prin sertare, printre haine, dar era chiar prea banal. Poate o sa o gasesc din intamplare pe undeva.

Cineva bate la usa si da sa intre , era mama.

-Ai venit...

-Da!

-Evelin, stiu ca nu ai chef sa vorbesti acum cu mine... Dar trebuie sa inteleg ce se intampla cu tine...

-Nu se intampla nimic, gata, am terminat cu tot! o mint eu pe mama

-Adica ti-ai amintit de noi?

-Dar cand v-am uitat? o intreb eu cu intentia de a o zapaci

-Bine, scumpo, te las singura.

Asta si vroiam, ma gandeam eu.

Dupa ce iesise din camera, mi-am amintit de cutia in care imi tineam toate chestiile secrete, ce se afla pe un raft in sifonier. Am vrut sa privesc putin la toate lucrurile acelea.

Am luat-o de acolo si m-am asezat cu ea pe pat, si am deschis-o. Acolo mi se afla jurnalul de cand eram mica, toate biletelele cu unele secrete, poze cu fratii, parintii, si prietenii mei. Iar pe fundul cutii era chiar cheia... Nu-mi venea sa cred ca am gasit-o atat de usor. Eram socata, de-a dreptul, dar in acelasi timp eram si foarte fericita. Stiam ca mai e doar un pas catre reantalnirea cu el.

Dar acum vine partea cea grea. Lacatul.

Am adormit cu acest gand, iar dimineata cand m-am trezit am inceput sa ma pregatesc pentru scoala. Am mers la baie, mi-am facut un dus apoi m-am dus la sifonier sa imi aleg hainele.

Avand in vedere ca suntem la mijlocul lui mai, mi-am luat o pereche de dresuri tip plasa, o fusta neagra din piele, un tricou alb cu o inima mare rosie si o geaca de piele neagra pe deasupra, pe care am suflecat-o putin.

Intr-o geanta mare crem mi-am pus cartile si caietele pentru scoala, apoi am inceput sa ma machiez. Am dat cu un strat de fond de ten, rimel, mi-am facut o dunga deasupra ochilor cu creionul de ochi, iar la final mi-am dat si cu putin ruj roz mai deschis.

Mi-am intins parul, iar apoi am coborat.

-Buna dimineata! imi salut eu familia care era deja la masa din bucatarie.

-Buna dimineata draga, dar vad ca avem o dispozitie buna astazi... Sper sa te pastrezi asa intreaga zi! imi spune tata

-O sa fiu asa toata ziua daca ma lasa toata lumea sa fac ceea ce imi doresc.

-Aseaza-te, scumpo la masa si mananca! imi spune calma mama.

Cu fiecare zi ce trecea imi aduceam aminte tot mai multe despre viata mea de aici. Poate si dorinta si acceptarea acestei vieti m-au ajutat sa imi revin.

-Evelin, Ema plecam? ne intreaba Lucas.

-Da! Sa mergem

-Sa aveti o zi buna! le spun eu mamei si tatei

-Multumim la fel draga!

Am iesit afara si ne-am urcat in masina neagra a lui Lucas.

In cateva minute am fost in fata scolii lui Ema, ea a coborat si noi ne-am continuat drumul catre liceu.

Cand am ajuns, Lucas a parcat masina si am coborat impreuna din masina.

-Lucas! pot sa te rog ceva?

-Sigur surioara, cu ce pot sa te ajut?

-Uite... Sti... Eu nu prea stiu unde am ora... Ai putea te rog sa ma conduci pana acolo?

-Sigur draga mea, ce ora ai?

Am scos orarul din geanta si m-am uitat pe el.

-Chimie!

-Ok, haide! Evelyn, nici de prietenii tai nu iti amintesti? ma intreaba Lucas.

-As vrea sa iti spun ca da, doar ca doar de Leyla si Yasemin imi aduc aminte, si nici ele nu cred ca sunt reale , asa ca...

-Nu, nu sunt! Prietenii tai cei mai buni sunt Eva, Nicole,  Luke si Ryan. Asta-i gasca ta...

-Am inteles, sper sa nu ma fac de ras.

-Prefa-te ca ii cunosti, doar! Uite aia este clasa, aceeia de langa usa sunt colegii tai. Succes!

-Mersi frate!

Am inceput sa inaintez pe coridorul plin cu elevi, cand am ajuns aproape de usa langa care asteptau colegii mei, doua fete si doi baieti au inceput sa vina catre mine.

La un momentdat m-am oprit si in acel moment mi-a revenit complet memoria , de la A la Z, totul mi se invartea in minte, momente petrecute cu familia , craciunul, pastele, vizitele la bunici si la rude, excursiile la mare, la munte, petrecerile la care am fost cu prietenii, primul iubit, primul sarut. Absolut tot trecutul mi se invartea in minte.

-Evelyn! Bine ai venit! vocea lui Eva ma face sa imi revin din acest moment.

-Bine, v-am gasit! spun eu si merg la fiecare sa ii imbratisez

Eva avea un par blond, ochi albastri, era o fata inalta cu forme bine definite. Cred ca toti baietii sunt topiti dupa ea.

Nicole era o fata bruneta cu ochii negri. La fel ca si Eva era o fata extrem de frumoasa.

Luke si Ryan, amandoi niste baieti superbi, cu tricou mulat negru ce lasa sa li se vada corpul atat de bine lucrat... Luke avea parul regru, ochii negri ce pareau ca au puterea de a hipnotiza orice fata, iar Ryan avea parul saten ce ducea spre blond si ochii albastri deschisi ce cand te uitai la ei parea ca te uiti la un cer senin fara nici un nor pe el.

-Cum te simti? ma intreaba Luke

-Acum foarte bine, dar am avut o pierdere de memorie destul de mare,  dar pe zi ce trece imi revin tot mai mult.

-Off, bine ca te-ai intors, ne-a fost atat de dor de tine... spune Nicole in timp ce ma ia dinou in brate.

-Si eu ma bucur! mint eu, neavand ce sa spun

In urmatoarele secunde o vad pe profa care ne deschide usa poftindu-ne inauntru. Era o femeie tanara, inalta, bruneta cu parul intins si foarte cool imbracata.

Bancile erau de cate trei locuri asa ca m-am pus langa Eva si Nicole.

Ora incepuse asa ca mi-am scos cartea si caietul incepand sa scriu lectia noua pe care profesoara o dicta...