Capitolul 11

20 4 0
                                    

Cand am facut primul pas in casa, s-a aprins becul.

Era chiar destul de infricosator acolo, tavanul era plin cu lilieci agitati din cauza luminii.

Cand toti au intrat in casa usa pe care am intrat se tranteste brusc fara sa o fi impins cineva, si toti sar in sus speriati.

-Cine e fricosul acum? intreb eu uitandu-ma la ei.

-Iti arde de glume Evelin?

-Putin! spun eu si rad iar fetele incep si ele sa rada

-Ce ziceti daca ne despartim? spun eu vrand sa gasesc odata lacatul.
Daca nu va e frica, bineanteles.

-Noua? Sa ne fie frica? intreaba amuzat un Ryan. Evelin tu nu stiai ca numele meu e Ryan curajosul?

-Nu, am aflat de curand! Haideti, imprastiati-va! Eu ma duc sus

-Vin si eu ! spune Eva vrand sa ma urmeze

-Uite tu dute cu ei. Eu cred ca am vazut o fantoma merg sa verific! o mint eu

Cand ajung la etaj vad o camera pe care scria 63, exact ce scria pe biletul ce era legat la cheita. Am deschis usa si ce sa vezi. In capatul celalalt al camerei era poarta pe care am vazut-o in padure. Poarta aurie inchisa cu lacat. Dar camera era invadata de zombi

-Daca vrei sa ajungi la poarta, trebuie mai intai sa treci de noi! spun ei venind spre mine. Erau atat de ... Deshidratati si morti si urati.

-Am ajuns pana aici... Nu ma va opri nimeni si nimic. Voi ajunge la poarta aia

-Nu prea credem... Haide micuto incearca-ti norocul.

Deja ma calca pe nervi.

Veneau spre mine toti, dar nu imi era frica, stiam ca dupa ce ii voi elimina voi ajunge la el, si asta imi dadea puterea ca sa ii inving.

Se pare ca pe rand dispareau. Oare gandul si curajul meu i-a eliminat?

Alerg catre poarta si deschid lacatul.
Trag tare de poarta si o deschid si era chiar acolo.

-Scumpul meu!

-Cand inimile noastre se unesc distrug orice. Stiam ca esti aici, am simtit, si dorinta de a ne revedea i-a distrus pe astia.

-Mi-a fost atat de dor de tine. Atat de dor...

-Si mie scumpa mea! Dar stiam ca ne vom revedea. Acum nu ne mai desparte nimeni si nimic.

-Asa sa fie .

-Haide, sa iesim din casa asta.

-Ok. De acum sunt dispusa sa le las pe toate si sa merg cu tine oriunde! spun eu

-Asa vom face, vom trai numai noi doi toata viata...

The end...

EvelynUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum