Evelyn

Capitolul 12

Am iesit din casa aceea si am mers cu Dylan in padure. Ne-am asezat pe bancuta si am inceput sa vorbim.

-Acum e timpul sa iei o decizie Evelin.

-Ce decizie?

-Ori te intorci cu mine in lumea cealalta, ori ramai aici cu familia ta...

-Eu credeam ca vei ramane si tu aici...

-Acest lucru este imposibil eu nu pot sa imi las casa de acolo, si nici tu nu ar trebui, totusi tu aparti locurilor acelea. Poate candva iti voi povesti cum e cu aceste doua lumi...

-Sigur ca ma intorc, asta e cea mai mare dorinta a mea de cand m-am trezit din coma, dar... Lasa-ma macar sa las un bilet acasa.

-Ok, vin cu tine.

Am sjuns acasa. Din fericire parintii inca nu ajunsesera, si Lucas cred ca ma cauta. Am urcat la mine in camera si am inceput sa scriu.

"Vreau sa stiti ca sunt bine. Sa nu ma cautati va rog, eu v-am zis ca voi gasi o cale sa ma intorc inapoi la Dylan. Lucas, pe tine si pe Ema va iubesc cel mai mult din casa asta. Sper sa nu va suparati ca am plecat pentru ca acolo sunt eu fericita. Imi pare tare rau ca de cand m-am trezit eu nu ati mai putut fi fericiti ca si inainte, dar acum va dau ocazia sa traiti asa cum vreti. Mi-ar placea sa spun ca " ne mai vedem" dar ... Din pacate nu o vom mai face. Aveti grija de voi... "

Am lasat biletelul pe pat, mi-am luat toate lucrurile pe care le aveam in camera si am plecat.

Dylan era afara ma astepta. I-am dat lui una dintre valize si am plecat spre padure, pentru a intra in cealalta lume.

Cand am ajuns acolo am realizat ca nu mai putem intra.

-Ma uit sa vad ce se intampla! spune Dylan si se apropie de zid pentru a vedea mai bine.

-Ce e acolo?

-Zombi au invadat lumea de acolo! Clar nu vom mai putea intra acolo.

-Si ce zici tu , dragul meu daca ne vom muta impreuna, aici.

-Nu e o idee rea!

-Intai trebuie sa ii conving pe parinti, dar vii cu mine ok? Si trebuie sa ma intorc rapid acasa sa iau biletul pana nu il gaseste cineva.

-Atunci, sa mergem.

Cred ca nu ar fi o idee chiar atat de rea sa ne mutam impreuna, dar nu stiu ce vor spune parintii mei.

Am ajuns acasa chiar cand ei intrau cu masina pe poarta dar eu venind prin spatele casei am reusit sa fac in asa fel incat sa nu ma vada.

Am intrat pe usa din spate cu bagajele in maini. Alergam pe holul lung pentru a ajunge in sufragerie de unde trebuia sa o iau in sus pe scari. Am ajuns in sfarsit in camera mea si am luat biletul si l-am aruncat la gunoi. Valizele mi le-am aruncat in sifonier si am mers inapoi in sufragerie sa-mi intampin parintii. Trebuie sa ma dau bine pe langa ei daca vreau sa obtin aprobarea lor.

Insfarsit intra pe usa dar era si Lucas cu ei.

-Evelin! Tu ce cauti aici?

-Adica, aici in casa mea ce caut?

-Scumpo, bine ca esti bine, Lucas vroia sa mearga la politie pentru ca nu te-a gasit...

-Ok, va rog sa va asezati, vreau sa va spun ceva.

-Ce e scumpo? ma intreaba mama asezandu-se pe canapea.

-Deci... Stiti ca v-am povestit de Dylan... Cel care mi-a fost alaturi cand voi nu ati mai fost ... Bla bla bla.

-Iar incepi Evelin?

-Nu, nu acum e diferit. Sper sa nu va speriati dar l-am reantalnit.

-Eu cred ca ai innebunit! spune tata ingrijorat.

-Bine, ramaneti aici. O sa il aduc sa il vedeti cu ochii vostri.

Merg pana la usa din spate si il bag pe Dylan in casa.

-Uitati-l, el e Dylan!

-El care? ma intreaba parintii

-Voi va bateti joc de mine?

-Nu scumpo! Nu e nimeni.

-Va rog nu-mi faceti asta! Va rog!
Uitati-l el e aici! Il pot atinge! Dylan te rog zi ceva sa te auda si ei.

-Evelin , cred ca ei nu ma pot vedea. Doar tu poti! Eu apartin lumii de dincolo si de aceea nu ma pot vedea.

-Nu-mi vine sa cred! Chiar nu mai suport. Pe cand credeam ca totul va fi bine, a intervenit iar ceva.

-Scumpo, vrei la doctor? intreaba mama serioasa.

-Da mama, ma poti duce la spitalul de nebuni. Cred ca sunt doar o nebuna pentru voi nu?

-Haide, revino-ti!

-Stiti ceva eu o sa plec. Nu-mi pasa unde, nu stiu cand ma intorc... Va rog doar sa imi dati voie. Atat!

-Sa te intorci devreme.

-Va rog sa nu va ingrijorati daca lipsesc mai multe zile, sau daca nu ma mai intorc deloc, ok?

-Ce vrei sa faci? ma intreaba tata

-Sa ma departez, sa ma delectez de la toate, sa iau o pauza pentru ca nu mai rezist, jur. Si daca voi mai sta cateva ore in aceasta casa, voi innebuni.

-Eu zic ca poti pleca. Dar sa te intorci.