Evelyn

Capitolul 2

Eram atat de curioasa sa aflu cine e aceea persoana caruia ii datoram intreaga mea viata incat am pornit la drum cu o ora inainte. Padurea era la un kilometru de casa mea, mergeam destul de des acolo si cunosteam fiecare coltisor al ei, de asemenea cunosteam foarte bine si locul in care era cel mai batran stejar din padure unde urma sa ma intalnesc cu acel cineva. Era 18:10 cand am ajuns la intrarea in padure, cu fiecare pas facut simteam in tot corpul cum emotiile ma invaluie. Abia asteptam sa-l intalnesc si sa-i vorbesc.

Intr-un final am ajuns la locul respectiv si m-am asezat pe bancuta de langa stejar. Era ora 18:28 cand am vazut un baiat inalt, blond, cu ochi albastri apropiindu-se de mine.

-Buna! ma saluta el foarte respectuos.

-Buna, tu esti acela?

-Daca te referi la cel care ti-a salvat viata, da , eu sunt!

-Si de ce ai facut-o?

-Gandeste-te doar ca asa a fost sa fie ok?
-De ce esti asa?

-Asa cum?

-Foarte distant, asta vreau sa spun!

-Pai cum ai vrea sa fiu cu o persoana pe care nu o cunosc si in care nu am incredere?

-Cum m-ai gasit?

-Pai in toate aceste luni te-am cautat, si deabea acum am reusit sa dau de tine!

-Si dece m-ai cautat, mai exact? De ce nu ai renuntat ?

-Deoarece ... Habar nu am, nu mi-am pus niciodata aceasta intrebare dar ... Asa mi-a venit, am vrut sa te gasesc, sa vad cum iti merge. Cred ca nu a fost usor sa iti refaci viata fara familia ta nu?

-Da , asa este, mi-a fost foarte greu dar m-am obisnuit...

-Ma bucur... Daca vrei sa te ajut cu ceva , poti oricand sa imi ceri orice...

-De ce... Simt ca imi ascunzi ceva... Te rog... Poti avea incredere in mine...

-S-a facut destul de tarziu, trebuie sa plec.

-Macar spune-mi cum si unde te pot gasi...

Nu mi-a raspuns nici la aceasta intrebare si a plecat lasandu-ma in urma cu zeci de intrebari
la care nu le stiam raspunsul.

-Ciudat baiatu... am zis eu ridicandu-ma de pe banca si vrand sa plec. Cand m-am ridicat am vazut ceva pe jos. Era o cheita. Poate i-o fii cazut lui cand s-a ridicat.

Am ridicat-o de jos si avea si un biletel legat langa ea , pe care scria 63.
Am bagat-o in buzunar si am plecat catre casa.

Tot drumul m-am gandit la el. Cum se poate ca cineva sa ma salveze din mijlocul oceanului... Nu mai inteleg nimic.
Am ajuns acasa si m-am asezat pe patul din dormitorul meu. Am adormitul cu gandul la toate acestea si dintr-o data vad cum usa de la dormitor se deschide si pe ea intra mama si tata.
Se aseaza pe marginea patului si ma privesc.

-Scumpo, ti-am spus ca vom fi alaturi de tine... Acum asculta bine la ce iti vom spune.

Am vrut sa zic ceva dar parca nu puteam sa deschid gura, nu puteam deloc sa vorbesc.

-Cel care te-a salvat in acea noapte a fost trimis special pentru tine draga noastra. Ingerul tau pazitor a vrut ca tu sa traiesti. Accepta-ti destinul si nu cerceta trecutul!  imi spunea mama

-Stim ca iti e greu sa traiesti fara noi...

-Mai mult decat credeti! am spus eu .  O hei se pare ca pot vorbi dinou!!!

In secunda urmatoare sunt trezita de vantul care intra la mine in camera pe  usa de la balcon.

Imi amintesc de visul avut si nu inteleg de ce nu am voie sa caut indicii care sa ma duca intr-un final la descoperirea intregului adevar. In fine... Cred ca am devenit oricum prea obsedata de aflarea adevarului incat am uitat de lucrurile mai importante. Nu ca as avea nu stiu ce lucruri importante... Deoarece din momentul in care mi-am pierdut familia mi-am dorit de multe ori sa mor. Chiar am momente in care  simt ca nu am de ce sa mai traiesc, nu am nici un  rost in viata asta. Nu am pe nimeni care sa ma sprijine in aceasta privinta.

Am hotarat sa ies pe afara sa ma plimb. Era ora 5 si jumatate dimineata iar afara deabea ce crãpa de ziua. Am luat-o pe strada inainte iar dupa vreo 20 de minute mi-am dat seama unde am ajuns... Eram la intrare in padure. Cred ca eram prea pusa pe ganduri ca sa mai vad si pe unde merg. In fine... Am mers mai departe pana la bancuta si m-am asezat pe ea. Am stat si amtot stat gandindu-ma la toate  problemele iar dintr-o data aud o persoana plangand, pentru o secunda chiar m-am speriat dar am decis sa merg sa vad cine era. Plansul se auzea din partea cea mai intunecata a padurii. Unde am fost doar o data deoarece este un loc chiar foarte infricosator. Imi amintesc ca mai demult cand eram eu si Lucas mici am mers sa vedem ce se ascundea acolo si mergand si tot mergand se facea tot mai intuneric, nu se mai vedea nimic , absolut nimic dar de la un moment dat in fata noastra era o usa mare , mare care lucea, era aurie toata. Pe cat ne apropeam mai mult de ea pe atat se auzeau mai mult sunete foarte ciudate, sunetele unei persoane parca dar nu imi mai amintesc exact.

Acum era diferit nu imi mai era atat de frica deoarece ma gandeam la orice posibilitate de a afla mai multe despre acea noapte. Am continuat sa merg inainte si din nou a aparut acea usa dar acum parea a fii mai mult poarta decat o simpla usa. Era la vreo 50 de metri dar cu toate acestea o vedeam destul de bine. Era o poarta facuta din fier cu modele de spirale, stelute si chiar inimi , era toata aurie.
      Cu cat ma apropiam mai mult sunetul plansului se auzea tot mai bine , dar acum suntetele infricosatoare nu se auzeau... Am inaintat parca mi se sbârlea toate firele de pe mine cand auzeam cu ce jale plangea. Parca drumul nu se mai sfarsea. Mergeam dar nu ajungeam.

Intr-un final am ajuns iar cel care plangea era chiar acela care mi-a salvat viata. M-am apropiat de el si am pus mana pe umarul lui. La contactulmeu cu el am simtit in corp un cutremur care m-a facut imediat sa tresar. El s-a intors repede catre mine inspaimantat si ma intreaba.

-Ce cauti tu aici?

-Am auzit ca plange cineva si m-am hotarat sa vad cine e...

-Ce? Nu plangea nimeni ce e cu paranoia asta?!...

-Bine , e clar ca nu vrei sa recunosti dar atunci spune-mi ce e locul asta...

-E ... Nu e nimic... Intoarce-te de unde ai venit, nu e treaba ta!

-Haide... M-am saturat de astea, te rog frumos spune-mi!

-Nu pot, crede-ma , as vrea sa iti spun totul de la 0 dar chiar nu se poate ... Intelege-ma! Ai suferi foarte mult! 

-Haide, chiar vreau sa stiu,  poti avea incredere in mine, o sa rezolvam impreuna.

-Daca ti-as spune... Uite chiar nu se poate, exista consecinte foarte mari daca eu ti-as spune. Si aceste consecinte nu ma vor afecta doar pe mine ci si pe tine.

Am insistat atat de mult sa aflu dar la un moment dat m-am decis sa renunt deoarece chiar nu vreau ca el sa sufere,  pare un baiat atat de bun. Stiu a spus ca consecintele ma vor afecta chiar si pe mine, dar nu imi pasa de mine, chiar nu imi pasa. Tot ce conteaza acum pentru mine e sa nu il vad pe el suferind. M-am intors inapoi acasa plangand deoarece el chiar vroia sa imi spuna dar  nu vroia ca eu sa sufar. As vrea ca totul sa fii fost normal pentru toata lumea , as fi vrut ca parintii mei sa fii fost inca in viata iar el sa fii fost un simplu baiat de care m-am indragostit.
Chiar si acum dupa cateva minute mi s-a facut atat de dor de el. De fiorul pe care l-am simtit cand l-am atins,  de ochisorii albastri cu care ma privea. De protectia pe care o emana atunci cand imi vorbea ... De tot!

M-am asezat in pat plangand si din nou a aparut familia mea!

-Scumpo nu plange! Totul va fi bine.

-Nu va fii, deorece mi-am dat seama ca voi nu vreti sa aflu adevarul, voi ma tineti departe de cel care mi-a salvat viata, nu sunt atat de proasta sa nu imi fi dar seama ca el are legatura cu voi... Ca voi ia-ti face ceva daca mi-ar spune... Stiu ca nu e normal ca voi sa apareti aici, stiu ca nu e totul in imaginatia mea, stiu ca ceva nu e normal in asta.

-Scumpo totul e doar in capul tau!

-Nu nu e! Mortii nu apar in fata celor vii! Si cel mai important , nu apar cu intentii rele ca voi. Lasati-ma va rog in pace, lasati-ma ! De cand ati murit voi eu nu mai sunt aceeasi, si stiti de ce? Nu din cauza mortii voastre ci din cauza ca imi stati in cale. Eu nu mai am rude, eu nu mai am nici un prieten de cand ati murit voi! Eu puteam sa imi continui viata chiar asa in situatia in care eram, dar nu voi incontinuu imi stati in cale. Intelegeti! Mortii sunt buni morti! Lasati-ma sa imi traiesc viata. Voi va-ti trait-o pe a voastra!!