O călătorie blestemată

Suntem o echipă

Și alți oameni se îndreptau către aula unde avea să aibe loc ultimul eveniment de pe vas, pentru toată lumea. Ajungem în partea din spate a vasului și începem să ne căutăm loc. Allan zărește patru locuri libere, mai în față, două în spatele celorlalte două. Elena și Antonio se așează în fața noastră. Ușor, ușor, cam toate locurile se ocupă. În scurt timp pe scenă își face apariția căpitanul Caley. În sală se face liniște.

- Omeni buni, sperăm din suflet că v-ați simțit bine în această călătorie. Ne bucurăm că v-am putut fi alături și sperăm să ne mai revedem și cu alte ocazii. Vă urez distracție plăcută!

Imediat ce căpitanul părăsește scena și se așează pe un loc în față, pe scenă apare un grup de balerine grațioase. Urmează o trupă de acrobați, care taie răsuflarea publicului cu acrobațiile lor extreme. Un alt individ atrage priviri asupra lui cu o reprezentație la chitară. Urmează o trupă de dansatori viguroși și un artist care cântă câteva piese solo. Seara este încheiată de o tânără pianistă care cântă live la un ditamai pianul și care zmulge cele mai multe aplauze. Un prezentator ne anunță că spectacolul se încheie și ne urează ,,nopte bună". Să fiu sincer, nu am fost prea atent la spectacol. Gândul meu era la incidentul care nu îmi dădea pace. Mi-am pus, în minte în ordine, tot ce știam legat de dispariție, de la cum membrii echipajului căutau ceva pe navă, până la cearta căpitanului cu secundul Caley, pe care îl suspectam în mintea mea că l-a ucis pe superiorul său. Știu că Caley este o fire violentă și că s-a certat cu căpitanul în seara dispariției. Mai știu și că comandantul Caleta nu mai era în grațiile conducerii companiei, prilej cu care Caley putea acționa. În seara concertului Skillet lumea a fost distrasă de la dispariție, ocazie bună de a ascunde posibile dovezi. Eram convins că secundul Caley este responsabil de dispariția căpitanului Caleta și îmi doream să îi aduc la cunoștință ce cred despre el. Mă decis să încerc să îi vorbesc. Cum evenimentul a luat sfârșit, ne ridicăm de pe scaune și ne îndreptăm prin mulțime către ieșire. Nici nu s-a terminat bine spectacolul, că apar primii stropi de ploaie. În timp ce părăsim sala îl observ pe căpitan, înconjurat de câțiva membri ai echipajului care tocmai părăsise sala. Aveam de gând să îl confrunt și îmi fac curaj să îi vorbesc. Era șansa mea. Îmi fac loc prin mulțime, lăsându-i în urmă pe prietenii mei. Mă îndrept glonț către căpitan.

- Domnule căpitan, putem sta de vorbă, câteva minute? întreb eu.
- Este urgent? îmi răspunde el, ușor arogant.
- Nu chiar.
- Atunci te aștept peste o jumătate de oră la mine în birou. Am ceva de rezolvat acum, mă scuzi.

Apar în spatele meu și prietenii mei. Căpitanul salută câțiva turiști și pleacă în grabă.

- Ce ai vorbit cu căpitanul? mă întrabă curios Allan.
- Nimic, am vrut să vorbesc cu el despre dispariție, dar e ocupat acum. Mi-a zis să merg la el la birou peste o jumătate de oră.
- Și mergem, nu? întreabă Elena.
- Desigur! Mai întrebi?
- Vă voi conduce eu, știu unde se află biroul căpitanului, ne spune Allan.
- Și ce ai de gând să îl mai întrebi? mă întreabă Elena.
- Nimic, îi voi spune că eu cred că el este responsabil de dispariția comandantului Caleta.
- Cum ai ajuns la concluzia asta? E o acuzație gravă, îmi spune Allan îngrijorat.
- Este evident, prieteni. Caley are antecedente violente, iar în seara dispariției s-a certat cu căpitanul. Apoi lansează o scuză penibilă despre cum că ar fi fugit cu o barcă de salvare și ordonă o anchetă internă de fațadă. Are în spate un echipaj care nu comentează în fața lui și o conducere nici câtuși de puțin interesată de eveniment. Căpitanul nu a fost găsit de atâtea zile și nici nu a putut fi contactat în vreun fel.

- Adevărul este, băieți, că după ce ne-am întâlnit cu Yunus și eu l-am suspectat pe secund, mă susține Elena.
- E destul de evident, adaugă și Antonio.
- Astea nu sunt dovezi, ci doar teorii, ne spune Allan.
- Cum doar teorii? Bărcile de salvare sunt acolo, Caley a fost sancționat în trecut pentru o ieșire violentă iar pe căpitan nu l-a mai văzut nimeni din prima seară a călătoriei.
- Mă tem că Mario are dreptate, îi spune Elena lui Allan.
- N-o să-mi placă asta, dar vă duc să îi spuneți și noului căpitan toate astea.