În depărtare, dincolo de o dună imensă, profilându-se pe fundalul arămiu al întinderii nesfârşite de nisip, stăteau adăpostite câteva capete, furişându-se ca să spioneze parcă împrejurimile.
Un bărbat bine făcut se ridică rapid şi fără ezitare, privind cu ochii bulbucaţi la camarazii lui, îmbrăcaţi ca şi el, în straie militare. Expresia feţei arăta ca şi cum ar fi fost gata să o rupă la fugă, indiferent ce i-ar fi ieşit pe gură. Inima bătea gata să-i sară din piept, iar braţele începuseră să tremure vizibil în încercarea stângace de a-şi face cruce.
- Să mă ia satana dacă n-am luat-o razna! Cred că numai nenorocita asta de arşiţă este de vină...
Trase adânc aer în piept şi se adânci câtevasecunde în gânduri. Avea o minte şi o memorie de invidiat de obicei. Preciziacu care memora totul era comparabilă cu un computer. Înainte ca mintea lui să poată analiza ceea ce tocmai văzuse, se trezi holbându-se la tovarăşii săi.
- Voi aţi văzut... ce am văzut şi eu? mormăi el, bâjbâind cu mâna încă în aer.
Nu reuşea nici măcar să o ducă la frunte ca să-şi şteargă năduşeala, atât era de panicat.
- Cred că sunt o adunătură de magicieni, care tocmai au folosit o scamatorie ca să ne deruteze...
Vocea colegului său îi răsună în ureche, iar ecoul îl lovi peste faţă ca o reverie plauzibilă. La aceste cuvinte deschise ochii şi mai larg.
- Măi să fie, dar ştii că ai dreptate?! Dacă aşa stau lucrurile şi nenorociţii ăia cred că ne pot duce atât de uşor de nas, atunci vor avea o mare surpriză.
Bărbatul se aşeză turceşte pe nisipul încins de soare. Nimic nu îi făcea mai mare plăcere decât să le demonstreze şarlatanilor acelora că nu-şi puteau bate aşa de uşor joc de el. Era înzestrat cu un talent înnăscut: o răbdare de oţel, ochi de şoim şi un creier pe măsură.
Ceilalţi soldaţi se aşezară, la rândul lor, alături de el, cu uimirea şi nedumerirea întipărite pe feţe.
- Ce propui să facem acum?
- Nimic, stăm şi aşteptăm. Trebuie să apară până la urmă.
Imediat pe chipurile soldaţilor nedumerirea fu înlocuită de mirarea ce părea să strige "Ai înnebunit?!". Dar nimeni nu spuse nimic. La urma urmei, şi ei aveau nevoie de o clipă de răgaz. Căldura îi sleise de puteri.
YOU ARE READING
CAVALERII TIMPULUI VOL II -CALATORIA (publicata)
Fantasy,,...priveau incremeniti spre Eliza. Scena o zdruncinase cu mult peste masura, era palida si abia se mai tinea pe picioare. Vazuse tot. pe toti cum alergasera innebuniti aici sa o astepte si, Dumnezeule, era un fapt real. Regele si regina zaceau in...
