Sătui şi teribil de mahmuri, soldaţii zăceau tolăniţi pe jos în sala de bal, în sala cea mare, peste tot, pentru că scaunele deveniseră dintr-o dată incomode şi neîncăpătoare. Drept rezultat, după câteva ore de pomină, de petrecere cu mâncare din belşug, băutură şi dans, de la înalţi castelani şi până la umili servitori abia dacă se mai putea mişca.
- Cerule Mare, izbucni Igor, dar ce-a fost în cupele lor? Băutură sau venin?
Îşi încruntase sprâncenele şi vocea lui tună în încăpere. Abia dacă putea păşi printre trupurile prăvălite pe podea.
- Ce vrei să spui? întrebă Peter uitându-se de jur împrejur, fără a i se părea nimic ciudat, pentru că putea să le simtă tuturor bătăile inimii. Eu am crezut că orice băutură băută peste măsură te poate aduce în halul ăsta!
- Omule, eşti greu de cap sau ce!? Zdrahonii ăştia sunt în stare să bea un butoi o dată şi tot nu ar atârna aşa... zăcând pe jos. Şi asta nu e tot. Aceeaşi privelişte domneşte în tot castelul... şi în bucătărie... Şi-al naibii să fiu, dacă bucătarii ar fi băut tot vinul pentru sosuri şi tot n-ar fi zăcut în halul ăsta...
- Ai dreptate, aşa se întâmplă şi printre servitori...
- David, mârâi Logan.
- Dar n-am insinuat nimic, ridică din umeri David. Mă refer la servitori în general... cu toţii sunt beţi. La început am crezut că le este rău sau sunt osteniţi peste măsură...
Auzind aceste cuvinte, Mahi, care tocmai intra în încăpere, rosti:
- La fel stau lucrurile şi cu cei de la grajduri.
- Hm, au petrecut nu glumă.
- Eu tot cred că nu este ceva în regulă, mormăi Igor întărâtat. Hai să aruncăm o privire de jur împrejur.
- Deşi nu îmi place să recunosc, acelaşi sentiment mă încearcă şi pe mine. Ceva mă furnică pe ceafă, dacă stau bine să mă gândesc, şi la naiba dacă asta nu se întâmplă de fiecare dată când ceva nu este în regulă, interveni Peter.
- Parcă îmi par cunoscute aceste cuvinte, interveni George, mustăcind. Nu ai spus exact aceleaşi cuvinte când ai fugit de Pari... "Ceva mă furnică în ceafă..."
Peter mârâi, arătându-şi colţii. George izbucni într-un hohot de râs.
- Dar sensibil mai eşti de la un timp... frate!
- Nu mai bateţi câmpii! Hai să dăm un ocol castelului.
- Hai!
Şi plecară cu toţii.
YOU ARE READING
CAVALERII TIMPULUI VOL II -CALATORIA (publicata)
Fantasy,,...priveau incremeniti spre Eliza. Scena o zdruncinase cu mult peste masura, era palida si abia se mai tinea pe picioare. Vazuse tot. pe toti cum alergasera innebuniti aici sa o astepte si, Dumnezeule, era un fapt real. Regele si regina zaceau in...
