Printesa si cersetorul [ Liam Payne f.f.]

Cap 3

De ce din toti oameni din lume...nu stai, nu lume...din toata scoala eu sa fiu cel ce-i da dedicati Hannei. Nici macar nu pot sa stau in preajma ei.

O sa fie cea mai interesanta aventura de pana-acum.

Mi-am lasat gandurile de-o parte si am incercat sa ma concentrez pe referatul la biologie.

*peste cateva ore*

Ma aflam in camera mea cand de-odata mi-am simtit telefonul vibrand.

"Hei frate, ce faci  iesi ? N."

N vine de la Niall cel mai bun prieten al meu.

I-am raspuns simplu "Sigur." si mi-am luat geaca pe mine, iesind in strada.

"Hei frate ce faci?" imi spune acesta iesind de nicaieri.

"Nimic interesant.Tu?" il intreb incercand sa par neinteresat.

 "Nimic interesant" ma imita cu o voce pitigaiata "Pe cine incerci sa pacalesti?" imi spune sprisinandu-se de un perete si punandu-si mainile la san.

"De ce ma prinzi mereu?" il intreb urmandu-i exemplul.

"Pentru ca  te cunosc.Acum zi.Ce este?"

"Trebuie sa-i dau meditati la matematica Hannei."

"Cum?" a spus socat "De ce tocmai tu?"

Am oftat si am spus "Asta ma intrebam si eu."

"Asta o sa fie interesant." a spus si a devenit ganditor.

L-am lovit in umar cu pumnul si am inceput amandoi sa  radem.

"Va fi."

*

Ma aflam in camera mea gandindu-ma la ea...este asa frumoasa, asa draguta.

Ce tot spun eu aici?

Este o fitoasa si o rasfatata.Este "fetita lu tata"

DIN PERSPECTIVA HANNEI

"Hannah, facem un pariu?" ma intreaba Mike, unul din grupul nostru

"Sigur." am spus fiind captivata de scopul conversatiei.

"Pun pariu ca nu poti sa il faci sa se indragosteasca de tine pe tipul ala, Liam, cel ce-ti va da meditati la matematica."

"Hmmm interesant."

"In 2 saptamani" a adaugat

"Usor."

"Deci te bagi?"

"Clar!"

****

DIN PERSPECTIVA LUI LIAM

Sper sa nu dau de belele.

A sosit ziua cea mare, ziua in care trebuie sa incep cu meditatiile.

Ziua a fost una obijnuita pana la ora 3 cand am devenit putin agitat.

***

Eram imbracat in hainele mele obijnuite, indreptandu-ma spre adresa pe care domnul director mi-a dat-o.

Cand am ajuns, am ramas efectiv cu gura cascata la ce aveam in fata ochilor.

O casa mare, alba, deloc moderna, cu 3 masini in fata imi aparu in fata ochilor lasandu-ma sa o admir si parca facandu-mi in ciuda.

Mi-am adunat tot curajul care era imprastiat pe jos, mi-am impins inapoi inima cu degetul si am sunat la sonerie.

Acum e acum, mi-am spus in gand.

__________________________________

Sper sa va placa si imi cer scuze atat pentru intarziere dar si pentru dimensiune.

Timpul nu-mi permite mai mult :(

Kisses from L. :*:*:*:*