Printesa si cersetorul [ Liam Payne f.f.]

Cap 10

DIN PERSPECTIVA LUI LIAM

A facut ce? A pariat pe mine? Nu-mi vine sa cred. E aceeasi fata fandosita de acum o luna. Nu-mi vine sa cred ca am vrut sa o ajut. Ca sa ce? Sa parieze pe dragostea mea? Si eu ca un prost am crezut ca s-a schimbat si m-am indragostit de ea.

" Ce ai spus? " am intrebat pentru a doua oara baiatul care se uita la mine cu superioritate.

 " Da, asa cum auzi, minunata ta Hannah a pariat pe dragostea ta, a pariat ca te poate face sa te indragostesti de ea, si tu ai fost atat de prost incat i-ai crezut toate vorbele. "

" Sti ceva, chiar am fost un prost, unul mare, si nu o sa mai fac prostia asta si a doua oara. "

 In timpul conversatiei m-am uitat la Hannah si ea doar privea in jos jenata si vinovata.

Oh, saraca se simte vinovata? Nu are decat.

Am plecat de acolo cat am putut de repede. Asta nu imi face bine.

" Liam, stai! " am auzit tipetele lui Hannah in urma mea dar nu m-am oprit.

De ce sa o fac? Sa-mi spuna alte minciuni?

" Liam te rog! " a spus pentru ultima oara apoi am auzit o bubuitura.

Nici nu mi-am dat seama ca eram pe trecerea de pieton din fata scoli.

Mi-am intors capul spre directia de unde s-a auzit acea bubuitura si am vazut-o, era acolo, intinsa pe jos, cu fata in sus si cu capul spart.

" Hannah! " am strigat si am luat-o la fuga spre ea.

" Sunati la salvare! Acum! " am tipat cat am putut cazand in genuchi langa ea si lasandu-mi lacrimile sa-mi ude obrazul privind spre ingerul ranit, intins pe strada.

" Hannah! Ma auzi? "

Nimic

" Te rog spune ceva! Spune orice! Numai spune! " 

Nimic.

****

DIN PERSPECTIVA HANNEI

Ce se intampla aici? Unde sunt? Tin minte ca eram in scoala, apoi Liam a aflat de pariu si a luat-o la fuga si eu dupa el, apoi am auzit un claxon cand am ajuns in strada si de atunci nu mai stiu nimic.

 

Ce se intampla? Ce este locul asta?

" Hei scumpo! "

As recunoaste vocea aceasta si dintr-o mie.

" Bunico! " am strigat in locul alb

" Bunico unde esti? " am spus si m-am uitat in jur vazand nimic mai mult decat alb. 

" Sunt chiar aici. " a spus si vocea s-a auzit de mai aproape apoi a aparut in fata mea cu zambetul ei care in copilarie imi incalzea fiecare moment.

" Bunico! " am spus vesela si am imbratisat-o.

" Nu plange scumpo! " mi-a spus stergandu-mi lacrimile de pe obraji imbujorati.

Nici nu mi-am dat seama ca plangeam.

" Iubito nu avem mult timp la dispozitie si trebuie sa ma asculti cu mare atentie, in joc este viata ta si fericirea ta si a acelui baiat care sta in salonul tau de ore intregi. " zise si in fata noastra a aparut o imagine cu un salon de spital iar pe pat stateam eu, iar pe scaunul de langa mine era o figura masculina, trista care privea in gol in fata.

Liam.

Ce cauta el acolo?

" Te ascult! " am spus hotarata.

" In curand vor aparea in fata ta doua usi, una alba si una neagra.  Daca intri pe  cea neagra vei ajunge aici, unde sunt si eu si bunicul tau. Dar daca te duce pe cea alba, vei vedea ce se va intampla. Nu mai am timp sa iti explic mai multe asa ca fa ce iti cere inima. " imi spuse si ma imbratisa strans inainte sa o vad disparand.

Dupa spusele ei in fata mea au aparut doua usi, una alba si una neagra.

Si eu acum ce sa fac?

Am respirat profund si am deschis usa...

______________________________________________________________

Stiu ca nu am mai postat de mult dar aici este nextul si stiu ca nu este asa de lung dar nu ma simt tocmai bine.

Kisses :*