❝― De ce nu pot avea și eu o mamă normală?
― De ce nu pot avea și eu un fiu cu degetul mare fără ștrasuri?
― Touché, ma maman!
― Gata cu păsăreasca că astfel te duci la școală pe jos.❞
|Colecția „Lunile lui Jupiter" volumul 2|
Ceilalți membri G.S.S.D.M.M.S. (Grupul Super Secret Al Degetului Mare de la Mâna Stângă) îl așteptau pe Kale în bibliotecă, în secțiunea de Geologie și Paleontologie.
Pentru că acolo nu se aflau decât cărți și mult praf.
― Slavă Degetului-Mare!
― Slavă Degetului-Mare!
Se așeză la masă alături de ceilalți patru membrii ai Uimitorului Grupul Super Secret Al Degetului Mare de la Mâna Stângă (în cazul ăsta „U.G.S.S.D.M.M.S."), chiar lângă Poppy Griffiths.
Poppy avea un petec pe ochi și părul vâlvoi și adora să mănânce hârtie. Degetul său cel mai mare era decorat cu un kilogram de sclipici roz și unicorni zâmbăreți.
― Ce mai faceți? întrebă Kale bucuros. Gata pentru o întâlnire fabuloasă și super secretă?
― Bucură-te cât mai poți, răspunse Poppy cu un aer cu adevărat trist.
― Ce vrei să spui cu asta? Kel, ce vrea să zică cu asta? Poppy iar bea benzină pe ascuns?
― Încetează, Kale, știi că nu mai fac asta de patru luni deja. Am și un ecuson care dovedește asta.
Kelvin Fernandez era cel mai bun prieten al lui Kale și conducătorul Mărețului Grup Secret, ceea ce era, desigur, o mare onoare. Avea în jur de doi metri, părul albastru, fosforescent și tot corpul acoperit de tatuaje.
Tatuaje câștigate din greu de la gumele cu surprize.
― Din păcate este adevărat, prietene. Directoarea ne-a trimis un mesaj dis de dimineață, înainte să vii tu. Ne-am dus pe banană de data asta!
Kale rămase stupefiat, plouase torențial de dimineață, afară era mohorât, fratele său nu mai era torturat în liceu, iar acum asta? Universul era atât de nedrept.
― De ce vrea să ne închidă Grupul Super Secret? Nu am mai făcut niciun ritual în incinta școlii, nu am mai umplut liceul de sclipici, nu am mai adus animale de sacrificiu în curtea din spate și nici nu am mai pictat Marele Deget cu vopsea în laboratorul de chimie.
― Știu, nu? se înfoie Poppy. Nu-i corect.
― Ne închid Sfântul Club, deoarece avem prea puțini membrii.
― Oribil!
― Îngrozitor!
― Teribil!
― Alte sinonime!
― Trebuie să facem ceva!
Ultima replică fu spusă de Isabella Patterson, umbra din spatele oricărui copac, Mutulică cel emo și travestit din Alba ca Zăpada, stalkerul perfect.
Isabelle era atât de tăcută, că profesorii se obișnuiseră cu ideea că nu puteau smulge cu cleștele niciun sunet de la ea, așa că o evaluau numai prin teste.
Haștag gelozie, haștag nuecorectabsolutdeloc.
― Dar ce?
― Hai să o blestemăm pe directoare. Poate merge.
― Nu e o idee rea, Kale!
― Știam, Conducătorule!
― Deci rămâne stabilit, azi la opt sacrificăm o pungă de bezele în spatele florăriei lui Donnely.
― Nu pot la opt.
― Cum așa?
Lui Poppy i se zburlise petecul de la ochi de consternare.
― Mami nu mă lasă să fac sacrificii demonice decât după ora zece.
― Bine, bine! Doamnee, părinții ăștia devin din ce în ce mai ridicoli. Auzi, doar după ora zece! Unii mai au și teme de făcut!
― E prima zi de școală, Kelvin. Profesorii încă încearcă să-și amintească cum ne numim.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
