❝― De ce nu pot avea și eu o mamă normală?
― De ce nu pot avea și eu un fiu cu degetul mare fără ștrasuri?
― Touché, ma maman!
― Gata cu păsăreasca că astfel te duci la școală pe jos.❞
|Colecția „Lunile lui Jupiter" volumul 2|
Maddie își întovărăși vorbele cu o serie de semne ciudate și caraghioase, care se puteau traduce doar prin „vreau să zbor!", „alung o muscă enervantă", „vreau la baie!" sau „sunt o găină!".
― Care este problema?
Fața Duelei era total inexpresivă (ca de obicei), dar părea agasată de tipa cu cap-de-vată-de-zahăr care îi întrerupea narațiunea fix când începuse să-i placă să o spună.
Blestemată să fii, tu, Maddie Moore!
― Nu s-a întâmplat nimic până acum în poveste și deja încep să mă plictisesc! Poate oi fi tu un geniu și poate ai tu un IQ mai mare decât numărul vizitatorilor într-o zi a unui site de filme porno, dar, la creat povești, ești doar un castor chel.
― Asta nu are niciun sens.
― Mă-ta nu are niciun sens!
― Știam deja asta.*
― Nu mai fii o bicițestoasă și ascultă-mă! Ceea ce îți voi spune acum este mai important ca hârtia igienică! Îți poate schimba viața!
Duela își lăsă deoparte hârtiile cu poveste fraților cu nume-de-familie-complicat ca să-și privească în ochi colega de ospiciu.
Nu ar fi trebuit să se scoale din pat în acea dimineață teribilă.
― Te ascult!
Era sigură că va urma un nonsens în trei, doi, unu...
― Ce asculți?
Maddie era nedumerită.
Maddie era puțin nebună.
Maddie era grav afectată de medicamente.
Nu fiți ca Maddie, copii!
― Pe tine.
― Dar ce spuneam?
― De ce nu-ți place povestea mea.
― Ah, da, da, scuze! Îmi distrăgeau atenția Vocile.**
― Pot continua?
― Doar dacă îmi promiți că voi apărea și eu în povestea. Măcar pentru un moment!
Duela medită câteva clipe la oferta colegei sale. Nu voia să ajungă cu un ochi scos? Bifat. Voia să termine de spus povestea până la masa de prânz? Bifat. Părea Maddie de parcă ar fi fost în stare să mănânce un unicorn? Bifat.
― Bine! Dar numai de data asta.
― Yay!
― Și tot nu te cuplez cu Owen.
― Aaah! Ce? Fir-ar! Nu e corect! De ce?
Duela nu se mai obosi să-i răspundă. Ridică teancul de foi de pe masa bine lustruită și încercă să-și dea seama unde rămăsese cu lecturarea, cu speranța că nu vor mai exista întreruperi.
― Mânca-mi-ai sclipiciul!
*veți înțelege aluzia dacă citiți „Nebunie" de moi, carte în care Duela este protagonista
** detaliile despre istoria lui Maddie și despre cum a ajuns la ospiciu, puteți citi în „Crima lui Maddie", scrisă de ilustra -Bumblebee-.
Maddie:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Duela:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
