Stelele lui Ganymede

6.

După orele de curs, cei doi frați cu nume de familie complicat se revăzuseră în sufrageria luxosului apartament.

― Kale, Kale, Kale!

― Da, Taygete.

Kale era tare morocănos și obosit în acea amiază blân...deprimantă de toamnă. Clubul Sfânt urma să fie închis, nu o văzuse pe Katherine Payne și la prânz primise ceva ce bănuia că era încă viu.

― M-am îndrăgostit și a fost așa de minunat și era soare și m-am îndrăgostit de ea imediat și ne-am sărutat în lumina blândă a Parisului. Și i-am zis „Te iubesc!" în doar treizeci și nouă de limbi că a trebuit să continui munca și avea niște ochi minunați și ea era minunată și...

― Oh, nu!

― Ce?

― Ai tufișuri*.

― Tufișuri? Ce vrea să însemne asta?

― Eh, nu contează. Deci ce ziceai?

Dar Kale tot se întreba dacă era alertă tufișuri. Chiar mama lui îi explicase reproducerea dând ca exemplu prima întâlnire a mătușii Europa cu unchiul George la șaisprezece ani. Întâmplare ce-i conferiseră termenului tufișuri o conotație tare interesantă pentru cei din familia Jove.

Nu a mai putut vedea boscheții la fel de atunci.

― Tipa asta e minunată!

― Dacă zici tu...

Kale deja se plictisise de discuţie. Frate-su era un zăpăcit...mare schimbare! Chemaţi presa, ştirile, macaroanele cu muştar!

Era sigur că se putea descurca şi de unul singur, deşi, ultima dată când făcuse pâine prăjită, Taygete reuşise performanţa olimpică de a arde prăjitorul de pâine şi jumătate de bucătărie.

― ― Este tot ce mi-am dorit de la viaţă! Suntem îndrăgostiți și o să ne căsătorim și o să facem șapte copii cu nume ciudate și o să locuim într-o casă ciudată din Indonezia.

― Seeegur...

După cum îl știa, se putea chiar ca acea fată minunată și extraordinară de care se îndrăgostise iremediabil să nu fie decât o păpușă Barbie sau un personaj de desene animate.

― Și are părul mătăsos!

― Palpitant! Și ce mai are ea?

Taygete rămase pe gânduri câteva clipe. Trebuia să-și impresioneze fratele cumva.

Ce mai avea Viviane aka fata cu ochi de Google și alte fete nu aveau?

― Cazier la poliție.

― Ce dracu e greșit cu tine?!

― Mama a spus să vorbești frumos!

Kale se înșelase din nou. Fratele său clar nu știa să aibă grijă de el însuși.

Se încălzi cu ideea că măcar tipa nu avea cum să ajungă la ei.

― Apropo, își aminti dintr-o dată Taygete, am invitat-o la noi în weekend. Mamei îi va plăcea!

― Genial! Mereu am vrut să fiu ciordit de o străină sexy.

În sinea ea, Taygete știuse încă de la începuturile timpului că banii familiei se vor duce pe apa sâmbetei din cauza fratelui-cu-juma'-de-creier. Însă crezuse că va fi din vina că va paria casa la un joc aprig de Prinselea.

*gluma poate fi înțeleasă doar dacă ai citit primul volum al seriei, Lunile lui Jupiter