TocilaraΩFinalizataΩ

Capitolul 18

-Trebuie sa vorbim.

Ma uitam la persoana din fata mea fara cuvinte.Ma simteam ca si cum as fii vazut o fantoma,din nou.I-am trantit usa in nas si am fugit la mine in camera.Usa bubuia de la bataile repetate a lui Jake dar eu nu mai puteam misca.De fiecare data cand il vad parca un val urias trece peste mine...toata durerea venind inapoi.Era ca si cum eram aruncata intr-o mare in care ma scufundam si ma innecam dar ii vedeam pe cei din jurul meu respirand.Eram neajutorata.El era butonul care imi deschidea toate intamplarile urate din trecut.Nu mai voiam sa il vad.M-am intins in pat si am inceput sa ma uit la tavan incercand sa ma linistesc.Respiram repede iar bataile inimii imi erau neregulate.Cand m-am reconectat din nou cu realitatea am observat ca bataile nu s-au oprit.Am mers langa usa si m-am sprijinit de ea cu spatele.

-Pleaca te rog.Spun incet,aproape imperceptibil, chinuindu-ma sa nu las drum lacrimilor.

-Nu pana nu auzi ce am de spus.Spune Jake de pe partea cealalta iar eu deja simt cum ma "scufund" din ce in ce mai mult.

-Pleaca,te rog,nu mai pot n-nu mai pot sa rezist.Spun lacrimile croindu-si drum pe obrajii mei.De fiecare data cand t-te aud,cand t-te vad,mor cate pu-putin.Tu esti intrerupatorul a-amintirilor mele.Lasa-ma sa respir.Pleaca cat mai de-departe de mine.T-te rog.F-fa asta pentru mine.Spun,vocea mea fiind cam ragusita,chinuindu-ma sa nu sughit ,mici balbaituri iesind in locul sughiturilor.

Cateva minute de liniste dupa care il aud pe Jake vorbind iar.

-Bine,nu plec,dar promit sa fac tot posibilul sa te evit.Imi pare rau ca existenta mea iti provoaca atata durere.Spune si el cu o voce tremurata,aproape plangand si apoi ii aud pasii indepartandu-se usor.

Nu mi-am dat seama ca nu mai respiram pana cand nevoia de aer nu si-a facut prezenta.Am respirat,incercand sa imi reumplu plamanii de aer.Am plecat la mine in camera si am intrat in baie.Cu hainele pe mine am intrat in dus si am dat drumul la apa rece.Nu stiu cat timp am stat acolo dar cand am iesit afara era deja seara.Am luat un trening pe mine,telefonul si castile si am iesit sa alerg.Muzica a inceput sa rasune in casti iar eu am inceput cu o mica incalzire iar apoi am dat drumul la o alergare usoara.

Cum alergam mii si mii de ganduri mi-au inundat capul.Cand a ajuns viata mea asa grea.Am inceput sa ma gandesc la familia mea,la parintii mei care nu sunt nicioadata acasa.Fratele meu care se pare ca se intalnea cu prietena mea fara sa imi spuna.Si apoi mai e Ryan in care nu stiu daca sa am incredere sau nu.Daca il plac sau nu.

Cand m-am intors acasa Ryan nu era da nu am dat prea multa importanta.Sigur era prin club cu vreo fata,cum e de obiecei.Cateodata am senzatia ca il plac si ca e foarte aproape,dar apoi realizez cat de deoarte e.Daca ma indragostesc de el e ca si cum eu as fii pe pamant si el ar fii soarele.Pare ca e asa aproape dar e la ani lumina departare.Relatia noastra ar fii una imposibila.Daca ar vrea sa fim impreuna nu stiu cum as reactiona.Nu vreau sa ii fac asta lui,dar in primul rand nu imi pot face asta mie.Suntem ca in unul din acele basme in care printul se indragosteste de tarancuta saraca.Pacat ca sfarsitul nostru nu are cum sa fie asa.Nu stiu daca in viata mea exista un happy end.Nu stiu daca va exista vreodata dar oi traii si oi vedea.

Ar fii oare posibil ca viata mea sa se intoarca spre bine vreodata?Sau voi ramane mereu in cosmarul asta,inchisa si fara cale de scapare.

**************
Am zis ca il scriu dupa examene dar capitolul a venit mai devreme.Sper sa va bucurati de el.Stiu ca e putin trist dar asta e.Nu va suparati pe mine.E can scurt dar doar atat am avut inspiratie sa scriu azi.Urati-mi succes la examen.
    Va puuuup:**