CreepyPasta În Română

[20] Băiatul Mamei

Am plecat de acasă grăbit, ca să-mi iau copilul de la școală, traficul era destul de lejer în acea zi, nu prea erau mașini, doar câteva semafoare roșii. Totul s-a întâmplat în timp ce așteptam la semafor, atunci când am văzut o femeie, nu am nici cea mai mică idee de cât timp stătea acolo uitându-se la mine, dar în momentul când am văzut-o, pur și simplu nu am putut să mă uit în altă parte. Zâmbea ca o nebună și îmi făcea din mână în timp ce mângâia un băiețel pe cap. Băiețelul, presupun că fiul ei, era îmbrăcat în niște haine vechi, iar pe față avea o mască neagră de copii în formă de țap, acum, fie vorba între noi, costumul era destul de ciudat, mai ales că nu era niciun eveniment în oraș, sau cine știe, poate au fost la ziua cuiva, dar chiar și așa, cine-și duce copilul astfel îmbrăcat. Și acel băiețel îmi făcea din mână, se uita la mine prin acea mască îngrozitoare, dar părea că el este mai mult forțat, și că se simte incomfortabil. Ochii femeii, puteau parcă să vadă prin mine, și, aproape că o simțeam fizic, se uita încontinuu la mine. Femeia nici macăr nu clipea, mă simțeam dezbrăcat, descurajat, și extrem de neliniștit. Acum, ochii băiețelului, doamne, ochii băiețelului parcă implorau ajutorul. Femeia a devenit nerăbdătoare, făcând din mână din ce în ce mai tare. M-am uitat în ată parte, nu știu de ce, dar eram îngrozit, trebuia să plec de acolo. Parcă am așteptat o veșnicie culoarea verde, iar când s-a schimbat...am accelerat, nici măcar nu am îndrăznit să mă uit înapoi, mă gândeam că nimic nu poate fi mai terifian decât senzația pe care mi-o dădea femeia aceea nebună și copilul ei, dar când am ajuns la școală, profesoara mi-a spus că băiatul meu nu mai este, mi-a spus că soția l-a luat deja, dar eu nu mai am o soție. Femeia i-a lăsat un bilețel și a spus să mi-l dea atunci când vin, nu există cuvinte să descriu ce am simțit atunci când am citit bilețelul : „ Să nu-mi spui că nu ți-am dat o șansă să-i spui la revedere".