Ziua 4

3.4K 234 6
                                    


Îmi închei nasturele de la sacou și mai arunc o ultimă privire în oglindă. A fi gimnast de performanță are și unele avantaje, cum ar fi seara asta uimitoare la care o să particip. O să fie multe vedete din industria muzicală, dar principalii participanți sunt colegii mei sportivi. Este o serată  pentru a strânge fonduri pentru întemeierea unui club sportiv a copiilor cu visuri, dar nenorociți de soartă, născuți cu diferite dizabilități, dar dornici să fie sportivi.

Îmi bag telefonul în buzunarul pantalonilor de stofă și cobor la parter. Aștept mașina ce are să mă ducă la eveniment, iar în mai puțin de cinci minute sunt deja urcat în ea. Sunt nerăbdător, inima mea de împătimit al lecturii romantice bubuie în piept de emoție, vreau să o văd pe Jessica, gimnasta ce a fost în echipă cu mine pentru trei ani, dar din cauza isistențelor familiei ei a mers la echipa din Rusia.

Sunt în pragul ușii enorme din lemn masiv ce stă deschisă pentru a primii oaspeții când telefonul îmi vibreaza în buzunar.


„Număr privat" apare pe ecranul uriaș al telefonului meu și nu știu dacă să răspund sau să dau respins.

"Alo?"

"Limita" Spune aceeași voce ce mă sună de câteva zile.

"Limita?" Întreb nedumerit.

"Limita" repetă și apelul este întrerupt.

Alo?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum