Alo?

Ziua 21

De ce dracu s-a nimerit sesiunea cu Olimpiada? Corect. Ca să fiu eu al dracu de rupt. Azi am dat un singur examen, dar care mi-a secat puterile mai ceva ca un vampir care seacă un om de sânge. A trebuit să-mi adun toate forțele ca să fiu capabil la antrenament și să nu o dau în bară. Am repetat exercițiul de pereche pe care îl am cu Sarah. Dans sportiv. A ieșit aproape bine, dar avem probleme la sincronizare, când unul e prea rapid, când unul e prea lent.

Ajung frânt acasă și nici măcar nu mă obosesc să parchez în garaj. Îmi las Mercedesul negru pe aleea din față. Una din chestiile mișto la a fi gimnast internațional este că mariile compani de autoturisme îmi fac cadou câte o mașină pentru că le place activitatea mea. Nici macar nu trebuie să le fiu imagine publicitară, ei vor doar ca eu să mă simt bine. Singura condiție este să nu las mașinile nefolosite și să le conduc din când în când.

Bag la cuptor niște cartofi, iar cât timp se coc merg să fac un duș.
Ies binedispus de la duș, iar tot ce fac e să-mi înfășor un prosop în jurul taliei, să-mi pun căștile în urechi și să pornesc muzica la maximum.

Cobor scările cântând cu voce subțiată imitând-o pe Madonna.

„We go hard or we go home
We gon do this all night long
We get freaky if you want
Na na na na
We go hard or we go home
We gon do this all night long
We get freaky if you want
Bitch I'm Madonna,
Bitch I'm Madonna,
Bitch I'm Madonna."

Mă zbengui prin livind sărind de pe un picior pe altul ținând telefonul în mână fără să-mi pese de prosopul care abia se mai ține pe șoldurile mele.
Madonna e zeiță!

Muzica se oprește brusc, iar un sunet asurzitor îmi buruie urechile. Soneria telefonului. Răspund inconștient și puțin surd:

"Alo?"

"În"

"Știi că tocmai m-ai întrerupt din a mă maimuțării pe «Bitch I'm Madonna»?" Întreb mai mult retoric, iar râsul mă bufnește.

Aud un mic chicot, iar apelul se încheie.