Alo?

Ziua 28

Ajung acasă pe la șase fără un sfert și tot ce vreau e să dorm. Nici de mâncat nu-mi mai arde; azi am  repetat și coregrafia pe deasupra exercițiilor zilnice și a exercițiului meu special. Abia de am reușit să ne coordonăm mișcările, dar până la urmă ne-a ieșit. Nu-mi vine să cred că suntem așa de incompatibili și că antrenorul n-a văzut asta mai devreme.

Intru în casă prin ușa de la garaj și aproape fac un stop cardiac când văd ce și cine e în casa mea.

"Hei vere. Ce mai faci?" Mă întreabă scumpa mea verișoară Adele care s-a mutat acum trei ani în Coreea pentru că se săturase de oamenii de aici.

"Tu. Nebuno!" Spun având ochii cât două cepe.

"Nu te bucuri să mă vezi?"

"Poate m-aș fi bucurat dacă nu erai pe jumătate dezbrăcată cu parul în șapte culori și ce mama dracului e ăla de pe fața ta, un tatuaj?" Țip la ea de parcă ar avea șaptișpe ani și ar fi prins-o părinții fumând.

"Calmează-te Harry. Serios, îmi place cum arăt. Sunt mai exotică acum.

"Adele, înțeleg hainele vulgare, părul colorat, dar nu tatuajul de pe față. E ridicol!"

"E un curcubeu care revine la viață mereu și mereu. Vezi, alb-negru aici și apoi toate culorile. Oricum e mic, adică uită-te la el." Arată ea spre tatuajul de lângă ochiul stâng.

"Știe cineva că te-ai întors?" O privesc, iar fața ei spune tot. "Ce prostie ai mai făcut?"

"De ce crezi că am făcut ceva?"

"Pentru că ești tu!"

"Ok, ok. Am vărsat accidental cafea pe șeful meu." Începe ea și deja știu că minte.

"Accidental?" O întreb cu o privire aspră.

"Bine, poate că n-a fost chiar un accident, poate că am vrut. Voia să mă „împrumute" unui partener de afaceri." Vorbește, iar eu mă încrunt. "Așa că l-am înjurat bine de tot, am vărsat cafeaua pe el și am demisionat. Apoi a facut astfel încât să nu mai pot fi angajată nicăieri în toata Coreea."

"Și te-ai gândit că gimnsatul sau cum îni zicei «balerina în colanți» ar putea să te ajute?"

"Nu. Da. Bine da!" Spune ea cu voce măruntă.

"Fă curățenie aici altfel dormi afară pe preș sau pe a doua bancă din parc pentru că prima e ocupată deja."

"Bine, o să fac curat. Dar mă ajuți?"

"Cu ce să te ajut?" Zic din pragul scărilor.

"Să-mi găsesci un job aici și să stau la tine până îni revin cu banii."

"Adele, un job nu am cum să-ți găsesc. Știi bine că nu judec aspectul, dar alții o fac. Poți rămâne la mine numai noaptea asta, apoi mâne mergi la maică-ta. Trebuie să te vadă. Ai vreun habar cât a suferit când ai plecat ca o bezmetică? Mă suna să mă întrebe câte ceva de tine pentru că ei nu-i răspudeai la telefon."

"Crezi că o să mă primească așa?" Spune arătând spre ea.

"N-ai de unde să știi până nu încerci." Vorbesc în timp ce urc scările.

"Oh, și cred că e de la sine înțeles că nu-ți permit muzică tare sau să aduci oameni în casă."

"De ce? Ești tânăr, mai distrează-te și tu!"

"Unii mai și muncesc pentru visurile lor." Zic din capul scărilor și imediat intru în camera mea.

Îmi las lucrurile pe unde apuc și întru în baie ca să mai scap de tensiune printr-un duș fierbinte.

Nu-mi vine să cred că a venit acasă. O fi Adele mai mare decat mine cu vreo doi ani jumate, dar se comportă ca o adoleșcentă rebelă. Are cheia de la casa mea din perioda în care a stat la mine. Îmi iubesc rudele, ba chiar pe Ade mai mult decât pe altele, dar ceea ce a făcut în ultimii ani mă face să fiu mai aspru cu ea.

Mă bărbieresc și apoi ies din baie ca să o găsesc pe vară-mea pe pat.

"Știi că poți mânca din frigider și fără să-mi ceri voie."

"Venisem să-ți spun că am sunat-o pe mama. A zis că mă primește acasă."

"Mă bucur să aud asta. A, ți-a sunat telefonul când eram aici. Era un număr necunoscut, am răspuns, dar nu a răspuns nimeni la capătul celălat."

"De ce dracu răspunzi tu la telefonul meu?" Țip la ea.

"Scuze, n-am știut că te deranjază." Încearcă ea să scape.

"A zis ceva? Orice?"

"Nimic. De ce? E doar un apel cu numaăr privat."

"Era un telefon important Adelaide!" Îmi pun mâninile în păr enervat."

"Îmi pare rău, poate mai sună."

"Ieși din cameara mea." Arăt cu degetul spre ușă.

Iese fără să mai spună nimic, iar mie nu-mi vine să cred că am pierdut apelul de la ea. Dacă a răspuns Adele o să creadă că sunt cu cineva, că e iubita mea sau o prostie din asta pe care o cred mereu femeile.

Se făcuse 11.49 p.m. și ea nu mai dăduse niciun semn.

Rare sunt momentele în viața mea când mă simt cu adevărat deznădăjduit și lipsit de vlagă, iar acum aceste unul din acele momente. Simt că nu-mi mai pasă de nimic decât de o ea. Nu vrea să creadă ceva ce nu este, deja am facut o prostie zilele trecute de care mă simțeam vinovat. Acum a trebuit să apară și vară-mea care nu știe să-și țină ghiarele departe de obiectele oamenilor.

Se aude un clinchet familiar care mă face să-mi ridic privirea spre telefon. Un mesaj, am primit un mesaj. Trec câteva secunde, aproape un minut până să sar ca ars și să apuc telefonul.

Mesajul era trimis de un număr necunocut, iar atunci am știut că e de la ea.

"Trebuie"

Doamne mulțumesc!

Se pare că i-a trecut supărarea pe mine în ultimul moment, sau măcar pe jumătate pentru că era ceasul 11.59 când am primut mesajul.

După minute bune reușesc să adorm cu telefonul în mână la fel ca un copil de patru ani care își tine ursulețul.

—————————————————————————

Uh, da am pus în sfârșit next. A trecut o săptămână. Am fost plecată la țară vreo patru zile unde abia de avea semnal la telefon. Cu torul că voiam să scriu am fost trasă în mrejele unei cărți minunate, "Înainte să te cunosc" și după ce am terminat-o m-am apucat de "Fata pe care ai lăsat-o în urmă" ambele de Jojo Moyes.
Ieri am fost să mă înscriu la scoala de șoferi și azi a trebuit să merg să-mi scot cazierul, însă ora 9.00 a.m. este una foarte tâzie pentru a face asta pentru că aparent ar trebui să fiu acolo undeva la ora 7.00 ca să aștept până la 8.00 până se deschide ca să pot primi și eu acel bon de ordine.
Sper să am mai mult noroc mâine. Apoi trebuie să merg la vizita medicala și trebuie să citesc de vreo doua ori Legislația și mi-e groază. Pur și simplu nu-mi vine să fac asta. Sunt oameni pe aici care au dat de permis? Cum ați învățat?
Ok, m-am lungit destul de mult. Sper că v-a plăcut capitolul și nu ezitați să lăsați comentarii.
Vă iubesc!

Didi xoXo