Ziua 17

2.2K 165 11
                                    


Azi totul merge prost, aproape mi-am sucit glezna, iar ieri comisia de preevaluare mi-a aprobat până la urmă expercițiul pentru concurs.

Domnul Arnold țipă de azi-dimineață la mine de parcă sunt singura persoană care greșeste.

"Gata Harry. Pleacă acasă. Nu ești în stare de nimic azi."

"Domnule, pot să mai stau."

"Conformează-te. Fă cum îți spun eu. Nu o să meargă, ești obosit, distras. Nu știu ce ai, dar ai face bine să-ți revii până mâine."

"Dar..."

"Conformează-te Matthew!" Spune antrenorul folosindu-mi cel de-al doilea prenume. Asta înseamnă că este nervos.

Aprob din cap și mă îndrept spre vestiare. Ziua asta putea să fie mai proastă? Eu puteam să fiu mai stangaci de atât? Cum să mă dea afară de la antrenament? Asta este așa de rușinos.

Ajung acasă pe la ora 4.12 pm, antrenamentul trebuia să se termine abia la 6.00-7.00, iar eu sunt gonit pentru că nu-mi ies niște drăcii care în mod normal îmi ies. Azi universul are ceva cu mine. Ce-ar trebui să fac, să am și eu ceva cu Universul?

Îmi fac un duș și cobor în bucătărie doar cu prosopul înfășurat în jurul taliei să mănânc ceva. Niște fugi de ovăz cu iaurt ar fi minunați acum. N-am niciun chef să prepar ceva.

E liniște totală în casă, uneori mi-ar fi plăcut să am o iubită și să-mi văd de viață alături de ea, să înveselească tot peisajul ăsta mohorât.

Când mă pregătesc să deschid televizorul sunetul specific soneriilor de iPhone îmi răsună în cap.

"La naiba, l-am lăsat sus." Înjur în barbă și fug ca disperatul.

Ajung într-un suflet, fară prosop pe mine și aproape împiedicat pe scări la telefonul ce nu înceta a suna.

"Alo?" Vorbesc repezit.

Glasul de la capătul firului chicotește, cred și eu la modul în care am răspuns: gâfâit și repezit. Dacă m-ar vedea cineva acum, în postura asta ar zice că sunt un gimnast maniac care vrea să facă sfoara în curu' gol.

"Ești" Rostește ea cu o voce mai serioasă lăsând la oparte chicotul.

Nu mai zic nimic, pentru că postura asta în care mă aflu este ridicolă și începe să fie dureroasă chiar dacă sunt gimnast de elită. Mă ridic și-mi trag niște haine pe mine, apoi cobor la bucătărie. O să aflu eu cine este fata asta anonimă!

Alo?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum