Alo?

Ziua 23

"Bună dimineața clasă!" Spune doamna Tanaka, iar noi răspundem din reflex. "Styles, ai realizat tema?"

"Tot ce am putut să fac." Spun din picioare dându-i dosarul.

"Bun, toată lumea. Acesta este ultimul examen din acest semestru. Îmi doresc să acordați seriozitate tezei. Baftă!"

Acestea fiind spuse împarte fișele cu subiecte pe fiecare rând, urmând ca fiecare să-și ia câte unul.

Primele zece minute abia de mă concentrez, gândul îmi este la concurs și la faptul că în ultima săptămână abia de m-am antrenat.
Reușesc până la urma să las gandul ăsta pentru mai târziu și să rezolv teza.

Se para că Domana Tanaka a fost în toane bune când a compus subiectele. Sau am vorbit eu prea repede. Clar, asta e! Ultimul subiect se compară cu un monstru. Calcul diferențial și o integrală de-a dreptul minunată, în stilul celor pentru construirea aripilor avioanelor. La naiba, mulțumesc muiere de origine japoneză. O să-i rezolv integrala asta de tot rahatul chiar daca o să ies secat de sânge și de viață din sala asta.

Umplu o pagină și nu iese, tot mai trebuie să lucrez la ea. Partea bună este că subiectul I l-am rezolvat impecabil, sper.

Continui să rezolv nenorocita până când ajung la ceva uman, asta este formulă. Deci, răspuns: 1/18*arctg[(23x^2+324)/18] + C.

O mare durere în fund ce s-ar putea să nu fie corectă, dar nu-mi pasă. Mă simt atât de bine în acest moment.

"Încă cincisprezece minute." Rostește calm profesoara.

Băga-mi-aș, mai rezolv eu subiectul cu diferențiala mâine! Mă grăbesc și apuc să scriu niște rânduri din care ar trebui să rezulte o concluzie, însă timpul meu dispare la fel de repede cum mă îmbăt eu, adică destul de repede.

Semnez prima foaie, apoi le prind pe toate folosind un capsator. Predau ultimul lucrarea pentru că mă aflam în spate, iar toți sau îngrămadit să predea lucrările de parca doamna Tanaka este vânzător de vată de zahar într-un bâlci. Gândul acesta aproape mă face să izbugnesc în râs.

"Harry" Mă strigă peofesoara când eram în pragul ușii.

"Să-ți rupi un picior!" Spune veselă.

"Ce? Adică îmi urați baftă sau așa ceva?"

"Nu așa se zice la voi la sportivi?"

Aprob din cap și nu știu cum să fac să mă sustrag cât mai repede. Femeia asta a baut cafea cu frișcă stricată.

"În regulă Harry. Tot ce voiam să spun e să dai tot ce poți la olimpiadă așa cum ai facut-o mereu."

"Mulțumesc!"

"Și m-ai impresionat. Ai rezolvat mai mult decat mă așteptam. Te felicit!" Spune și aproape cad ca lovit de un val.

"Vă mulțumesc, m-am străduit!"

Îmi zâmbește și-mi face semn să plec. Clar ceva s-a întâmplat cu femeia asta. Poate a intrat în anul papagalului sau vreun rahat de ăsta. Sau poate sunt rău și ea doar se bucură că scapă de mine și speră să nu mă înscriu la master.

"Harry la telefon. Cu cine vorbesc?"

Oftează și răspunde:

"Mea"

Ok, deci n-am păcălit-o.
Mă urc în mașină și merg direct la sală. Mai am doar maine examene și am terminat. Apoi trebuie să lucrez intens pentru că timpul se scurge și olimpiada mai are puțin și vine.