Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XL

            Nu era obișnuit să se trezească într-un pat străin. Era o raritate, o excepție, nu o regulă să-și petreacă noaptea cu una din fetele „pescuite"  din bar. Acest fenomen se întâmpla de obicei atunci când afară ploua sau era extraordinar de obosit. 

         Acum nu era doar într-un pat străin, ci într-o țară străină și un continent necunoscut. Dormise pe o parte, cu fața spre perete, așa că se rostogoli pe spate,  cu un efort minim, căci se simți complet revitalizat și plin de energie. Sofia încă dormea și tare-l bătea gândul să o trezească, pentru că el nu mai avea niciun chef să lenevească, dar nici nu-i venea să se ridice, să iasă din cameră și să se plimbe prin casă. Nu mai era în zona lui de confort.

      Nu fu nevoit să-i întrerupă el somnul, cu toate că intenționase s-o facă. Atunci când îți întoarse atenția spre ea, fata gemu cu pleoapele încă închise și mormăi ceva ce semăna cu un „cât e ceasul?" Nu-i răspunse, căci nu știa nici el dar se aplecă asupra chipului ei pe jumătate adormit și-i șopti numele.

—Hm? făcu aceasta, leneșă.

—Trezește-te, zise el și pentru efect o și scutură de braț. Fata deschise pleoapele fără niciun chef, dar reușita nu era a lui, ci a vocii care venea de afară. Sora ei  iar nu voia să meargă la lecțiile de pian.

—Uneori îmi vine s-o urc pe un vapor și s-o trimit în Canada, comentă Sofia și-și frecă ochii , iritată. Oftă prelung și se ridică în capul oaselor, rezemându-și spatele de  spătarul patului. Chima îi prinse o șuviță de păr între degete și se jucă cu ea.

—Ești ciufulită, o informă el, privind-o lung.

—Abia m-am trezit, îi reaminti ea, simțindu-se ușor jignită de remarca lui.

—Ești mai ciufulită decât în alte dimineți, reformulă mulatrul și obținu o privire de gheață din partea ei. Zâmbi viclean, văzând că reușise s-o enerveze și apoi o apucă de talie și o trânti înapoi pe pernă, urcând-se peste ea și  sărutând-o apăsat.

—Uneori poți fi foarte enervant, îl informă ea, dar se lăsă sărutată și măngâiată în continuare. 

Se mai prostiră așa câteva minute, după care Sofia propuse să meargă în bucătărie, căci cu siguranță toată casa se trezise și cel mai probabil Lidiana era deja plecată. Ea alunecă prima din pat, și, pășind aproape pe pe vârfuri, se retrase în baie.

—Să te piepteni, strigă după ea, doar pentru a o supăra mai tare. Sofia strigă ceva înapoi, dar nu înțelesese ce și o cunoștea suficient de bine, încât să știe că nu era o idee bună s-o pună să repete. Se ridică și el din pat și deschise dulapul, întrebându-se când avusese Sofia timp să-i împăturească toate hainele.

Scose un tricou galben cu nasturi și guler, iar apoi căută o pereche de pantaloni, oricare. Se îmbrăcă în partea de sus și apoi, fără niciun chef, trase în picioare și pantalonii de un maro deschis, observând abia atunci că nu e băgată cureaua în ei.

—Am scos-o eu, era murdară, se auzi Sofia, care atunci se întoarse în cameră. Îi întinse mâna în care ținea obiectul lipsă și apoi trecu pe lângă el și scoase cutia de bijuterii din măsuța de toaletă.

            Intrară în bucătărie împreună. Spre surprinderea Sofiei, Lidiana nu plecase încă și mușca cu poftă dintr-un sandwich preparat de Carole. Le făcu cu mâna, pentru că avea gura plină și mama ei era foarte strictă în privința aceasta.

—De ce nu ești la orele de pian? întrebă Sofia și scoase din plasă două felii mari de pâine.

—Mama a zis că e în regulă dacă nu mă duc azi. Doamna poate e bolnavă.