Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XIII

— E evident că îți place și nu te pot condamna pentru asta, căci multe fete îți împărtășesc părerea. Diferența dintre tine și ele este că tu chiar speri că te poți apropia cumva de el. Chipul lui Jessie se lumină imediat și ochii ei negri căpătară o licărire stranie. Nu mi-ai povestit ce s-a întâmplat când te-ai dus după el!

—  Nu foarte multe, recunoscu Sofia, dar am rămas destul de uimită când am văzut cum se deschide în fața mea.

Jessie zâmbi cu un colț al buzelor, dar nu comentă în niciun fel pentru că nici ea nu înțelegea motivul.

***

A doua zi, știa că nu mai poate amâna întâlnirea cu Kiro, și într-un fel, nici nu avea vreun motiv suficient de bun, pentru a o amâna sau evita. Își prinse părul creț și bogat într- coadă de cal fixată aproape pe creștetul capului, îmbrăcă prima rochie pe care o găsi, una de un galben țipător și coborî scările. Ar fi preferat să-l caute pe Kiro împreună cu Jessie, dar aceasta nu putea s-o însoțească.

Ajunse la hotel și cum trecu pragul, zeci de amintiri o învăluiră. Pentru prima dată de când plecase de acasă și venise pe Elgonan, se gândi la Leo. Hotelul acela, masa la care stătea de obicei să citească ziarul de dimineață, toate îi aminteau de el. Sofia se întrebă dacă îi e dor de el sau de casă, de fapt? Hotelul administrat de Kiro îi amintea de cei dragi și apropiați. Nu regreta decizia ei de a se întoarce pe insulă, dar nu-i fu ușor să se îndepărteze de toată lumea și să se întoarcă într-un loc total necunoscut. Mirosul acela de ceai de plante, care se simțea așa de intens în recepția puternic luminată, îi amintea de serile petrecute cu Leo și Pedro, seri în care jucau Remi sau cărți ore întregi. Câte se schimbaseră de atunci, deși timp foarte mult nu trecuse. 

Femeia de serviciu o informă că cel pe care-l caută se află în biroul său, la etajul unu. Sofia mulțumi politicos și o luă în fugă spre scările din lemn, care scârțâiau  și mai tare ca ultima dată. Se opri în fața unei uși albe tapițate și bătu de două ori. I se răspunse destul de iritat un „intră" și atunci apăsă pe clanță și trecu sfioasă pragul. Kiro ridică privirea și fruntea încrețită  din hârtiile de pe birou și la vederea ei se lumină imediat.

—Sofia! exclamă și o invită imediat să se așeze, oferindu-i o ceașcă de ceai. Când refuză, imediat îi propuse o cană de cafea, dar și de această dată, Sofia clătină din cap. Kiro ridică din umeri, dar acest lucru nu-i ruină buna dispoziție și se prăbuși în scaunul său, aflat de partea cealaltă a biroului din lemn de cireș.

—Am vorbit cu Jessie azi dimineață, mi-a spus că ești aici și m-am bucurat enorm. Când ai ajuns?

După o scurtă conversație banală și neutră, Kiro trecu la cel interesa pe el de fapt și anume ce vrea să facă și dacă vrea să se angajeze acolo sau nu. O avertiză ca salariul nu va fi foarte mare pentru că pe Elgonan mai este o profesoară și majoritatea copiilor sunt la ea, deci inevitabil, Sofia nu urma să aibă o clasă foarte numeroasă. Fata îi spuse imediat că înțelege ce i se spune și că este perfect de acord cu toate.

— Perfect, exclamă Kiro, împreunându-și palmele și apoi se ridică din scaun și-și aranjă sacoul puțin mototolit, detaliu care o făcu pe Sofia să se întrebe ce fel de soție își lasă soțul să iasă așa din casă.

—Unde mergem? întrebă confuză când îi făcu semn să-l urmeze.

—Să-ți pregătim actele pentru angajare. Am nevoie doar de o diplomă de la facultatea ta și actul de identitate.

— Acum facem asta? întreba din ce în ce mai confuză, dar Kiro ieșise deja din birou și se găsi nevoită să-l urmeze. Până la urmă, chestia asta, dacă într-adevăr  era așa de simplă cum se arăta, reprezenta un mare avantaj. Ieșiră în canicula infernală de afară și Sofia începu să tușească, inhalând praful ridicat de un grup de copii care se fugăreau în jurul fântânii și se stropeau cu apă. Când ajunseră la primărie, Sofia se arătă uimită. Trecuse pe lângă clădirea aceea de atâtea ori, dar niciodată nu se gândise ce  reprezintă. Kiro îi deschise ușa și o pofti într-un mod aproape galant în interior. Până să ajungă la biroul care-i interesa pe ei, bărbatul salută în treacăt și cu jumătate de gură pe cei cu care își intersectau drumul. Sofiei, care era din naștere, o fire curioasă și atentă la detalii, nu-i scăpă comportamentul schimbător al bărbatului de lângă ea și diversitatea atitudinii pe care o manifesta față de cei din jur. Cu cât era cineva mai bine îmbrăcat sau emana putere și autoritate, cu atât tonul vocii sale era mai  amical.