Sub lumina lunii [7]

601 10 2
                                    

[7]

A venit şi duminică. Încă mă minunez cum de nu m-am mai certat cu Dan. Defapt, cu cine să mă cert când nu l-am mai văzut deloc restul zilei? Mai exact de când am plecat să citesc, iar când m-am întors, toţi dormeam.

Aşa cum în fiecare vineri seară mergem în club, în fiecare duminică dimineaţă mergem la biserică. Ironic nu?

Mi-am făcut repede un duş plus rutina de dimineaţă şi m-am îmbrăcat într-o fustă neagră puţin deasupra genunchiului cu ceva volane, o cămaşă mov, geaca mea de piele şi nişte sandale nu foarte înalte. Mi-am lăsat părul desfacut. Deşi aseară l-am întins, acum e din nou numai bucle. Nu m-am chinuit cu machiajul. Nu-l folosesc decât la ocazii speciale, şi pe deasupra chiar nu am nevoie. Cu cât mai natural, cu atât mai bine. Am adăugat doar puţin luciu.

Am terminat prima, aşa că în aşteptarea celorlalţi m-am pus să-mi termin cartea. Mi-au mai rămas vreo 20-30 de pagini. Nu e chiar aşa de rea cum mi-am închipuit. E chiar bună. Sper să moară Doru. Şi aşa e un idiot.

Între timp s-a trezit şi domnul alergic la zmeură. Adică, hai să fim serioşi, cine e alergic la zmeură?

- 'Neaţa! a zis somnoros.

- 'Neaţa! i-am răspuns fără să ridic capul din carte.

- Unde mergeţi?

- La biserică şi ai face bine să te grabeşti.

- Ce să caut eu acolo?

- Vrei să treci la religie?

- Da... a răspuns nesigur.

- Atunci ai face bine să mergi.

- Stai un pic, religie? Eu nu-mi amintesc să-mi fi ales religie. Am ales doar limba străină şi încă o activitate.

- Religia nu e la alegere. E obligatorie. Şi dacă vrei să treci, ai face bine să-ţi mişti fundu' ca să ajungem azi.

- Şi mai zici că te duci la biserică...

- Hei, nu te lua de mine că nici tu nu eşti mai breaz, între timp mi-am ridicat capul şi ne priveam în ochi.

- Mda, vineri la club şi duminică la biserică...

- Ai face bine să te obişnuieşti pentru că face parte din rutina săptămânală, i-am spus după care m-am întors la cartea mea.

- Mă rog... făţarnici... a murmurat, însă tot am auzit.

- Te-am auzit! i-am strigat.

- Şi nu-mi pasă! mi-a răspuns înapoi.

Mi-am continuat lectura. Poate că suntem făţarnici, însă cu siguranţă suntem mai credincioşi decât a fost el vreodată. Iar clubul, ei bine, toată lumea are dreptul la distracţie şi de când e un păcat să dansezi? Idiot...

[...:::3 ore mai târziu:::...]

Slujba s-a terminat acum vreo jumătate de oră. Eram din nou în cameră. Mi-am luat nişte botine mov, mi-am deschis un nasture la cămaşă, am ridicat puţin fusta, mi-am dat din nou cu luciu, mi-am luat portofelul şi am fost gata. Doar pentru că mergem săptămânal la biserică nu înseamnă că suntem nişte îngeraşi.

-Gata? a întrebat Lilly.

- Da! Am răspuns eu şi Dan în cor, după care am făcut schimb de priviri.

Cât mă poate enerva!

- Abby, eşti gata?

- Imediat!

Sub lumina luniiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum