Sub lumina lunii [4]

812 15 3
                                    

[4]

Aproape am ajuns la uşa camerei când m-a strigat cineva:

- Selena! se auzi un cor de două voci.

- Da?

Erau Stella şi Savannah, gemenele. Arată aproape la fel cu foarte mici excepţii. Cea mai mare, de altfel, fiind culoarea parului. În timp ce Stella preferă culoarea naturala, castaniu foarte închis, aproape negru, Savannah l-a vopsit roz. Cu toate astea, culoarea îi vine de minune. Amandouă au ochii caprui, cam 1 metru şi 67-68 cm, undeva pe acolo. Ca şi personalitate sunt destul de diferite, Stella fiind mai rezervată, timidă, nu încearcă să iasă tot timpul în evidenţa, Savannah este opusul, multicoloră, se face tot timpul observată şi lista poate continua la amandouă. Ele locuiesc în camera de vizavi, iar colegele lor au plecat anul trecut, ceea ce înseamnă că trebuie să îmi cunosc noii vecini de lângă.

- Iar a început scoala... a început deja ...

- Priveşte partea buna Anna, la anul vom merge la o şcoală normală, am spus eu zâmbind.

- Ştiu! Abia aştept!

Mai avea un pic şi ţopăia de fericire, cel puţin un dans de fericire făcea. Era destul de amuzant.

- Ne-am dat seama Anna. Se vede pe faţa ta.

- Ooo haide Ella, ştiu că şi tu aştepţi cu nerabdare.

- Da, dar eu nu zburd pe aici.

- Dar nu zburd! Se numeşte dans.

- Ei bine, nu prea arată a dans, şi a izbucnit în râs.

- Haide Sel, măcar tu fi de partea mea, însă eu nu îmi mai puteam stăpâni râsul, aşa că nici nu am mai încercat.

- Îmi.. ha ha ... pare ...haha... râu ... dar ar ... haha ... trebui să... te vezi, m-am chinuit să spun printre hohotele de râs.

- Foarte bine, râdeţi voi cât vreţi. Eu oricum sunt nerăbdătoare.

- Şi noi suntem, doar că nu reacţionăm ca tine, i-a răspuns Ella, după care i-a scos limba.

Între timp, am reuşit să-mi potolesc râsul.

- Hei, am auzit că este un nou elev! ne-a anunţat entuziasmată.

- Anna, în fecare an vin elevi noi, a încercat să o lămureasca Stella.

- Da, dar am auzit că acesta este diferit. Este... însă n-am lăsat-o să termine.

- Este la mine în cameră. Stă doar un semestru, iar eu trebuie să am grija de el.

- Serios?! m-au întrebat în cor, după care au uitat să mai închidă gura...

- Dap! Şi închideţi gurile că intră muştele.

- Dar nu sunt muşte pe aici, a întrebat nedumerită Savannah aka Anna, dar cred că v-aţi dat seama deja de asta.

- Nu aia era ideea.

- Nu contează Sel. Nu spui ceva de muşte cand ele nici macar nu sunt în jur.

- Las-o balta!

- Exact! a intrat in discuţie şi Ella.

- Bine, bine! iar cele doua şi-au dat ochii peste cap.

- Foarte matur... ce să zic.

- Uite cine vorbeşte! au zis din nou în cor.

- Bine, încetaţi să mai spuneşi acelaşi lucru deodată!

Sub lumina luniiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum