[13]
A doua zi, toţi erau înnebuniţi de balul la numai câteva ore distanţă. Eu? Mie mi se cam rupea de el. Era doar un bal ca oricare altul, doar că de data asta se sărbătorea echinocţiul de toamnă. Deşi, dacă mă întrebi pe mine, ar trebui sărbătorit în alt mod, ceva care chiar să aibă legătură cu natura. Din păcate, nu eu am făcut regulile regaturilor, aşa că trebuie doar să mă supun cuminte.
Nu i-am făcut nimic lui Dan. Era oricum prea stresat cu balul, îşi făcea tot felul de scenarii unul mai absurd ca altul. Dacă mă întrebi pe mine, a văzut prea multe parodii. Adică serios, ‚‚dacă dansează, calcă pe rochia lui Lilly şi o lasă fără haină pe ea''. Numai el putea veni cu aşa ceva. O rochie nu se rupe aşa uşor...
Într-un fel, nu îl condomn. E doar un om. Gândul că v-a fi înconjurat de îngeri şi demoni, dar mai ales vampiri şi vârcolaci îl sperie până în măduva oaselor. Deşi e cam paranoic având în vederă că toată şcoala va fi acolo, iar aici nu îi e frică de nimic. Am încercat să îl calmăm, dar el o ţinea bună pe a lui şi pace. Asta până a enervat-o pe Lilly şi i-a zis că dacă nu se potoleşte, îl va transforma într-unul pentru a nu se mai îngrijora. A tăcut din gură, dar se vedea pe el că era încă încordat.
- Bine, eu am plecat, ne-a anunţat Abby veselă. Ne vedem la bal.
Şi-a închis ochii şi în două secunde a dispărut. Nu a mai rămas nici o urmă că ar fi fost acolo cu doar câteva secunde înainte.
Eu nu făceam decât să citesc o carte întinsă pe canapea, cu picioarele încrucişată şi încredibil de liniştită comparativ cu tot restu şcolii.
- La naiba! a înjurat Dan.
M-am uitat la el cu o sprânceană ridicată. Lilly se opri din tema pe care o mai avea şi se uita curioasă la el.
- Ce s-a întâmplat?
- Lilly, sunt un prost!
Cei drept, arăta cam... disperat?
- Spune-ne ceva nou, am început să chicotesc, dar se pare că era prea nervos.
- Lilly, nu pot merge, a zis dintr-odată dezamăgit.
- Şi de ce, mă rog? am întrebat tot mai nedumerită.
- Aţi uitat? s-a uitat la noi de parcă ne acuza de ceva grav.
- Dacă nu ne amintim, probabil că da... a zis Lilly.
- Nu pot să mă teleportez. Nu fac parte din lumea voastră şi nici nu am acel ‚‚ sânge pur'', a folosit ghilimele în aer în timp ce se aşeza în faţa noastră. Poate doar sânge pur de om, şi-a aruncat mâinile dramatic în aer.
- Păi, dacă vrei, putem rezolva asta chiar acum, chicotii Lilly, dar eu râdeam de-a binelea.
Mutra lui era nepreţuită când a auzit oferta ei. Cu toate astea, o spuse în glumă.
- Dan, nu crezi că e atât de proastă încât să te invite undeva şi să ştie că nu poţi să mergi, nu? l-am întrebat sarcastică.
- Şti, venind din partea ta, nu m-aş fi mirat, dar aici e vorba de Lilly, mi-a întors vorba şi eu mi-am dat ochii peste cap.
- Nu trebuie tu fizic să faci teleportarea, o face ea şi pentru tine, am ridicat o sprânceană.
- Aaa... nu a mai zis nimic câteva secunde. Dar totuşi, dacă se gândeşte cineva să-mi încerce sângele? a început din nou să se agite.
Ca la comandă, şi eu şi Lilly ne-am dat ochii peste cap şi am oftat.
- Mai trebuie să îţi spun de multe ori că eşti marcat? am întrebat parcă obosită de atâta repetat.
