[10]
M-am schimbat repede de uniformă. Mi-am luat un maieu, tricou, bluză, hanorac, vestă, colanţi, pantaloni scurţi, pantaloni lungi, jambiere şi şosete scurte, fular, mănuşi şi nu în ultimul rând o căciulă. M-am îmbrăcat mai rău decât la geru' lu' Bobobtează şi arăt ca un roboţel, dar având în vedere că o să le dau pe majoritatea jos, e mai bine decât să rămân în pielea goală. Mi-am luat şi şlapi în picioare şi eram gata de plecar. Abby era la fel de îmbrăcată ca şi mine, doar nu e prima dată când jucăm.
Ne-am dus în sufragerie să îi aşteptăm pe ceilalţi doi. Lilly se ‚‚asorta'' cu noi, în timp ce Dan avea doar nişte blugi şi o bluză.
- Arătaţi de parcă v-aţi duce la Polul Nord.
- De unde şti că nu ne ducem? i-a răspuns Abby.
- Hai să mergem.
Nu a durat mult să ajungem în cealaltă clădire, în camera lui Ed, David, Mike şi Chris, noul lor coleg.
Nu m-am mai chinuit să bat la uşă, am intrat direct. Un obicei al meu cam tâmpit, având în vedere ce aş putea găsi în cameră.
- Hei, aţi ajuns, ne-a întâmpinat Ed.
- Normal. N-am rata asta.
Camera lor era aidoma cu a noastră. Au intrat şi ceilalţi în sufragerie. Şi ei erau la fel de îmbrăcaţi ca şi noi, cu excepţia lui Chris, care e la fel de paralel ca şi Dan, dar o să-i aducem noi pe ‚‚drumul cel bun''.
- O singură problemă, Dan nu ştie să joace.
- Nu-i nimic. Nici Chris. O să înveţe amândoi.
- Eu joc cu Mike! ne-a aunţat Abby.
- Atunci eu joc cu Sel. Lilly şi David, ne pare rău, dar voi trebuie să-i învăţaţi pe Dan şi Chris să joace.
- Bine, au răspuns în cor.
În timp ce ei s-au pus să-li mai de-a din haine jos, noi ne-am pus să jucăm. Încet, încet, şi hainele noastre ajungeam pe jos, în timpul jocului. De fiecare dată când nu reuşeam să facem numărul de puncte pe care îl spuneam, unul din coechipieri pierdea o haină. Când o echipă perdea o partidă, ambi trebuiau să îşi de-a ceva jos, chiar şi o mănuşă.
În final, eu mai aveam o pereche de chiloţei, sutienul şi maieul, Ed avea boxerii şi fularul, are un mod ciudat de a se dezbrăca. Spre deosebire de noi, Abby mai avea doar chiloţei, iar Mike doar boxerii. Eram la egalitate, 14-14. Abby a spus 3 şi nu avea strigare, aşa că avea nevoie de aproape toate cărţile. Era ultima mână când credea că a reuşit când şi-a dat seama că a uitat să scoată un tronf.
- 10,20,20 şi 22. Avem peste 21. N-aţi făcut 3! Care dă jos de data asta? a spus fericit Ed.
- Eu nu! a zis Abby în timp ce a strâns şi mai tare pernuţa la piept.
- Foarte bine. Presupunem că dau eu...
Tura următoare am câştigat partida, iar deoarece ei au rămas fără haine, şi campionatul.
Mike nu şi-a dat boxerii jos şi nici Abby. Jucăm până acolo. După aceea, se presupune că i-ai dat jos. Nu suntem chiar aşa de nebuni.
- Ar trebui să mergem să ne culcăm, mai câta e 12 noaptea.
- Bine, am mormăit fiecare.
Mi-am luat pantalonii scurţi şi teancul de haine în braţe şi am plecat. Am ajuns înapoi în cameră.
- Fac duş dimineaţă, ne-a informat Abby.
- Tu şi noi toţi, i-a zis Lilly. Noapte bună!
