In The Heart Of The Forest

1. O zi din viata mea

Imi pare rau daca veti intalni greseli. Trebuie sa mentionez ca aceasta carte nu este editata! Dar pana atunci, lectura placuta.

Grace's POV (Point Of View = Punct de vedere )

"Nu pot să cred. Nu pot să cred că o fac din nou. Mă disperă. Nu au altceva de făcut decât să îmi interzică mie ce să fac. Asta-i bună." Mi-am spus revoltată în timp ce o luam la fugă spre locul meu secret. Îmi place să merg acolo. Deseori, când vreau să fiu singură, pot să petrec chiar şi ore.

Am 16 ani acum, iar părinţii mei nu mă înţeleg. Bine poate că ar trebui să fiu mai înţelegătoare, dar să fim serioşi cu ce greşesc atunci când întreb de unde sunt eu de fapt. Nu realizez nimic. Nu îmi dau seama ce caut aici, de ce nu am prieteni, de fapt nu prea ştiu ce înseamnă acest cuvant. Vreau să spun, serios acum, doar noi trăim pe această planetă?

Mai am o întrebare. Ce poate fi la capătul acestei păduri? Încă un lucru care mă enervează, habar nu am de nimic. ,,Ai grijă pe unde mergi" sau ,,Nu te depărta prea mult" aud mereu asta, unde aş putea să merg dacă habar nu am unde sunt şi ce caut aici? Am nevoie de răspunsuri.

Mă apropiam de locul meu preferat. Ador să stau aici, în linişte, gândidu-mă cum este lumea de după acest perete de copaci şi frunze. ,,Poate că nu voi afla niciodata" am spus-o cu voce tare mai mult pentru mine, dar am văzut ceva mişcându-se într-un tufiş. M-am speriat putin. Tot timpul mă speri de lucruri de genul acesta. Sunt aşa o fricoasă.

Urmărind cu privirea, mi-am dat seama că era... o veveriţă. Nu pot să cred că m-am speriat de ea. Chiar sunt o fricoasă.

,,Ce faci micuţo?" Se uită la mine cu o faţă care părea să spună: 'ce mai vrea şi asta', aşa că am renunţat. Nu pot să cred că animalele mă displac. Am încercat odată să mă împrietenesc cu un cal, dar cand am vrut să mă urc pe el, a fugit lăsându-mă acolo. Vedeţi? Animalele pur şi simplu nu preferă compania mea.

Ajungând la locul meu, care era situat în mijlocul păduri (padure pe care nu o cunosc, habar nu am cum se numeşte, habar nu am unde se află şi habar nu am cât este de mare. Odată am mers destul de mult, şi tot nu ajunsesem la capătul ei) locul meu era de fapt o mică ,,casuţă''. Copacii erau aşezaţi în formă de cerc, iar coroanele lor acopereau locul, formând un mic loc sus, unde apărea soarele atunci când era ora 3. Nu întrebaţi de unde ştiu că există un ceas.

M-am aşezat pe un trunchi de copac şi priveam nostalgică la două păsărele. Nu ştiu de unde am această pasiune pentru animale. Le ador, dar ele mă displac. Sau poate doar exagerez eu.

Rose's POV

Mă gândeam că după cearta noastră, Grace, va întarzia din nou la ora noastră specială. Când spun specială mă refer la simplu fapt că o învăţ câte ceva despre ce înseamnă să citeşti şi să scri. Ştiu să citesc şi să scriu, pentru că aveam vreo 10 ani când eu şi cu James am fost aduşi aici de părinţii mei, care la scurt timp au murit lăsându-ne o căsuţă mai micuţă. Îmi amintesc şi acuma cuvinetele lor ,,Aici veţi fi în siguranţă. Noi vom pleca şi nu ne vom mai întoarce. Să aveţi grijă unul de altul.''

Deci da, James, era unul dintre prietenii mei cei mai buni când aveam vârsta de 5 ani. Cu timpul m-am îndrăgostit şi mai apoi am avut-o pe Grace. Poate fi foarte insistentă prin faptul că întrebă mereu de unde provine şi ce caută ea în această pădure, dar are de la cine moşteni această insistenţă.

,,James, dragule, nu crezi că ar trebui să îi spunem şi ei de unde aparţine şi cum ne-am cunoscut noi?'' am spus cu un zâmbet pe buze sperând că va zice da. Întodeauna am vrut să îi spun şi să îi povestesc ca să ştie şi Grace ce caută aici şi, poate, ca măcar ea să scape din această pădure. Vreau să spun, cu cine se va casători? De ce să o las să moară singură?

''Nu, nu îi vom spune'' a spus James foarte hotărât.

''Dar de ce?'' am întrebat tare nedumerită, iar el nu a mai spus nimic.

Sper doar că Grace se va întoarce înainte de ora mesei. Nu îi place mâncarea rece, iar dacă nu ajunge la timp, nu mai mănâncă. După aceea o mai şi doare stomacul.

Sper că vă place. Este prima mea poveste şi nu ştiu dacă este prea reuşită. Dacă va plăcut, spuneţi-mi printr-un comentariu! Va pup :*

(Update 2017: Acest capitol a fost scris cu ceva ani în urmă, m-am lăsat de carte pentru o perioadă, iar acum o continui. Acum când citesc din nou aceste capitole, de acum ceva ani, realizez ce mult am progresat. Acestea fiind spuse, vreau să menționez că pe măsură ce vei avansa va deveni tot mai buna. Când o voi termina, probabil că o voi corecta, dar până atunci, sper că este destul de captivantă :) )