Tărâmul Celor Pierduți (FanFic BoruSara)

Zeii Izgoniți

Dedicat :  medi1604

-Boruto, sa plecam! Spun și îl iau de mana sărind de pe zid.
-Unde?!
-Am să-ți explic totul mai târziu.  Tu ce cauți aici?
-Doar... Nimic.
Ajungem jos și îl privesc, avea o expresie ciudata a fetei.
-Ma urmareai?
-Nu...
-Ma urmareai! Spun amuzata împingându-l.
Deja am întrat în pădure, surâsul lui îmi acapara atenția.
-Ce este?
-Deobicei tu razi mai copilăros,insa acum e diferit.
-Diferit? Spune puțin mirat. Deci pana la urma ce s-a întâmplat? De ce erai asa de speriata?
-Azi am simțit o... Spun și ma opresc... O prezenta ciudata, nu vorbesc prostii. Nu am simțit chiar nu am putut simțiți, doar am auzit cum mi-a șoptit numele.
-Ți-a șoptit numele?
-Probabil ma crezi o ciudată...
-Ba nu, însă e ciudat. Și ce cauți...ce cautam aici?
-Pai eu am plecat într-o vacanta, am nevoie. Având în vedere ca ma urmăreai, spun și ma ridic, fă-o în continuare.
Mai mergem ceva timp și deschid din nou subiectul referitor la acea prezenta.
-Acea prezenta are o putere ciudată, ma face sa îmi pierd simțurile.
-Totuși cum a putut patrunde în Konoha? Tata a copiat oarecum modelul zidului al bunicului tău, însă el poate simți anumite prezente ciudate în sat.
-Nu e bunicul meu! Ma rastesc la el. Eu nu am bunici.
-Îmi pare rău...
-Ai și uitat ca bunicul meu a ucis clanul Hokage-lui?! Tip la el fără sa îmi dau seama de ce spun.
O mica tristețe ștearsă apare pe fata lui mereu vesela. Îmi las privirea în jos și dau sa spun ceva, însă sunt întrerupta de el.
-Nu-i nimic. Spune zâmbind, își așează mana pe umărul meu, iar zâmbetul lui dispare.
-Boruto, e-eu...
-Taci. Spune scurt întorcându-se cu spatele la mine.
Nu știu de ce, însă sentimentele mele o iau razna, ma simt nervoasa, însă și trista. De ce? De ce simt asta...? Dar cea mai buna întrebare, de ce simt asta pentru el?
Fără sa ne spunem ceva pornim în necunoscut. Ajungem într-un sat părăsit, ruine, case dărâmate și pline de negreala de la foc ne înconjoară.
-Boruto? șoptesc cu vocea puțin tremurata...
-Da? Spune sec fără sa ma privească.
-Îmi...
-Jos! Spune și se năpusteste asupra mea.
-Capcane?! Spun când vad ca pereții încep sa se dărâme. Îl dau pe Boruto de pe mine în timp ce mi-am activat sharingan-ul. distrug fiecare bucata din zid cu chidori.
-Ești bine? Îl întreb pe Boruto.
-Da, spune și se ridică.
A fost ușor, prea ușor. Privesc în jur și vad o urma de chakra, defapt e un fir de chakra care face legătura dintre zidul care se prăbușise pe noi și restul satului.
-Sa plecam de aici. Spun și îl iau pe Boruto de mana.
-Ce se întâmplă aici?
-Nu știu, însă acea persoana este în sat. Tot satul este împânzit de chakra.
-Zei izgoniți, adaugă când deasupra noastră se înaltă o pasare neagra  în ceruri.
-Izgoniti? Spun nedumerita.
-Sa fugim!
Ma ia de mana și începem sa fugim. Ieșirea este aproape, reușim sa iesim și spun:
-Ce știi despre asta?
-În urma cu 14 ani, câțiva Zei au fost alungați din motive necunoscute. O data ce au fost alungați nu i-au mai văzut nimeni. Se spune ca ei vor sa se răzbune pe Zei.
-Si dacă nimeni nu iau văzut, de unde știi ca sunt ei?
Nu spune nimic, acest Boruto ascunde multe. O mica durere ma face sa îmi iau ochii de le Boruto.
-Ma doare...
Boruto ma strângea de mână, nu se mișcă, nu da nici un semn, este absent. Ma apropii de el și îmi pun mana peste strânsoarea, se uita într-un punct fix, felul cum e acuma ma face sa m îngrijorez.
-Când eram mic, tata mi-a spus sa ma feresc de păsări negre, doar atât.  Însă într-o seara tata se certa cu cineva în biroul sau, eram la ușă, ascultam discuția lui. Spunea ca el a fost împotriva lui alături de alți Zei și plănuiau sa izbucnească un  al doilea război.
-Știe ca ai ascultat discuția lor?
-Nu, pe lângă asta, în urma cu 5 ani m-am întâlnit cu o persoana pe strada și mi-a spus "Tu vei plati" apoi a disparut și din cer a căzut o pana neagra.
-Îți este frica? Spun în șoaptă atingându-i obrazul cu vârfurile degetelor.
-Da, uneori zeii se pierd...isi pierd libertatea și rațiunea.
Îmi da drumul la mana și o așează pe spatele meu. Ma trage spre el încet, însă renunță. Face un pas în spate și spune :
-Stam aici în seara asta.
Încep sa scot niște paturi din rucsac, însă gândul îmi sta la gestul lui. De ce a ezitat? Stai! Ce naiba! Arunc paturile spre el.
-Ce ai? Spune nedumerit.
Nu spun nimic, ci plec. În fata este un rău, vreau sa fac baie.
-Cum naiba sa îmi doresc sa fiu luata în brate de el?! Și de ce l-am atins pe fata?! La naiba!
Vorbesc singura în timp ce ma dezbrac. Îmi las hainele pe malul apei și întru în apa cu eleganta.
-Auzi... Să-mi placa de Boruto, hm! Înnebunesc! Dintre toți băieții, el s-a nimerit? Eu sunt șeful aici, inima! Înțeles?!
Sunt nebuna, știu...insa vorbitul cu mine însămi ma ajută. Apa nu este adâncă, nivelul ei îmi ajunge pana la solduri. Încep sa îmi masez gatul, sunt încordată tot timpul.
-Ce cauți aici?! Tip băgându-mă în apa. Crezi ca nu ți-am simțit prezenta?!
-Sarada...te căutam. Ai plecat asa de nervoasa.
-Ce griji. Spun cu îngâmfare. Pleacă. Spun sec. Idiot...
Nu a spus nimic, ci a plecat. Oftez zgomotos murmurand în apa cât de idiot e Boruto.
Heeii 😘 sper ca te-am surprins cu dedicația! Meritaaaii!! 😆
Sper sa va placa, va aștept încontinuare voturi, comentarii și sugestii 😘 😘 😘
Va pup pe toți! 😘 😘