Tărâmul Celor Pierduți (FanFic BoruSara)

Vânătorii și Zeii Izgoniți Partea I

Ne privim de cateva minute bune. Imi zambeste si se apropie de mine spunand:

-Nu trebuie sa fii aici daca nu iti doresti. Ce este in inima ta numai tu stii. Nu vreau sa faci sau sa spui ceva din cauza urii pe care o simti pentru el. Alege cu inima, nu cu minte ca sa nu suferi in viitor.

Cuvintele sale ma pun pe ganduri, insa nu vreau sa sper la un lucru imposibil. Chiar daca inca il mai iubesc, vreau sa caut pe cineva care sa imi vindece o rana pe care nici eu nu o pot vindeca. Barbatul care sta in fata mea ar putea sa fie medicamentul meu, insa eu ma mint. Simt ca asa voi face de azi înainte...ma voi minți, îmi voi minți inima, rațiunea, o sa devin o mincinoasă.
-În mare parte ai dreptate, însă greșești cu un singur lucru, Indra. Acțiunile pe care le fac nu sunt provocate din cauza urii ce i-o port lui Boruto, pur și simplu asta simt sa fac. Spun serioasa.
Imi zâmbește știind ca mint și ma îmbrățișează. Tresari când ușa se deschide și ne despărțim rapid..era...Boruto!
-Tata vrea sa îți vorbească. Spune Boruto privindu-mă rece, fără vreo urma de păsare.
Zâmbesc și ma întorc spre Indra, îl sărut pe obraz și plec. Pe holul ce duce spre biroul Hokagelui simt cu Boruto ma privește, îmi urmărește pașii analizând fiecare detaliu. Ma opresc și ma întorc spre el, se oprește și ne privim.
-Ai mai crescut...spun în șoaptă fără sa îl privesc.
II simt mana pe umărul meu, ma face sa tresar și sa ma uit în ochii sai. Îmi dezvăluie un mic zâmbet ce ma face sa ma cutremur, inima îmi tresare din nou, iar ochii...simt cum o lacrima îmi aluneca pe obraz. Ma întorc rapid cu spatele și îmi șterg ochii.
-Sarada? Spune Boruto puțin surprins și speriat de reacția mea.
-Sa mergem! Ii spun pe un ton autoritar.
Intram în biroul Hokagelui, totul este schimbat, inclusiv Naruto. Se ridica de pe scaun și ma cuprinde într-o îmbrățișare, se poate citi cu ochiul liber oboseala de pe chipul sau, cearcănele adânci, privirea plina de îngrijorare.
-Ai mai crescut! Spune zâmbind. Arăți fix ca Sakura când avea parul lung, iar expresia fetei tale...Sasuke in picioare.
Zâmbesc și ma așez pe un scaun lângă biroul sau, Naruto făcând același lucru.
-În primul rand...spun pe un ton stins privindu-mi mâinile...cine dracu' sunt "vânătorii"?! Spun furioasa.
-Deci ai aflat... Spun trist.
-Am fost rapită de ei! Spun și dau cu pumnu în masa. Îngrijorarea lui Naruto i se citea pe chipul obosit.
La naiba cu antrenamentul meu...degeaba! Sunt slaba...prea slaba pentru clanul Uchiha!
-Eu am salvat-o, însă vânătorii au fugit.
Oare vrei sa îmi scoți ochii ca m-ai salvat? De fapt mi-ai scos ochii de când te-am văzut, de când nu te-am mai recunoscut...
-Deocamdată ei sunt prima noastră problema, iar Zeii Izgoniți nu au mai dat niciun semn de viata de acu 2 ani...cam din perioada în care vi s-au arătat vouă.
-Am stat și am analizat situația în timp ce voi vorbeați. Spune Shikamaru și intra pe ușa.
-La ce te-ai gândit? Spune Naruto.
-Oare de ce nu s-au mai arătat acei zei? Sau mai bine zis, din ce moment?
-De când am plecat la templu. Spun foarte surprinsa.
-Te vor pe tine, Sarada! Spune Boruto punând mana pe umărul meu strângând cu putere.
Glasul sau tremura de furie și puteam sa citesc pe chipul sau o urma de îngrijorare.
-De ce? Spune Naruto.
-Aici va pot ajuta eu. Spune Indra intrând în încăpere.
Ma întorc și îl privesc, îmi zâmbește discret și continua:
-Ochii sai chiar sunt speciali și rari în clanul Uchiha...acum ce a mai rămas din el...
-Cât de speciali? Spune Boruto.
-Foarte...insa dacă acei zei sau vânătorii vor pune mana pe ea...
-Va izbucni un război sau chiar sfârșitul erei noastre. Spune tata intrând pe geam. Zâmbesc când îl vad, însă ceea ce a spus despre ochii mei ma face sa îmi îndrept atitudinea și sa fiu serioasa.
-Tata...te-ai întâlnit cu vreun zeu izgonit?
-Da, însă nu m-am luptat cu el.
-Ochii tai..vederea ta nu a fost afectata?
-În prezenta lui? Nu, de ce?  Spune tata stând în spatele lui Naruto.
-Prima mea întâlnire cu un zeu izgonit m-a lăsat fără vedere preț de câteva secunde, iar ochii ma dureau și nu puteam sa folosesc puterea oculara.
-Maine plecam spre palatul clanului meu! Spune Indra venind lângă mine. Tatăl meu trebuie sa știe ceva...sau chiar Kaguya.
Kaguya? Ea este zeița nemuritoare, cea care a împărțit chakra în lume și mama puterilor oculare, byakugan, sharingan și rinengan.
-Dacă îți va vedea sharinganul va ști ce e de făcut.
-Boruto vei merge cu ei mâine. Spune Naruto.
Acum realizez ca Boruto încă nu și-a luat mâna de pe umărul meu, ma ținea strâns ca și cum nu ar mai vrea sa îmi dea drumul. Nu știu de ce, însă parca am simțit ca ii pasa de mine.
Ma ridic de pe scaun și atunci vad privirile pline de ura ale lui Indra și Boruto. Zâmbesc și trec pe lângă ei, se pare ca îmi place sa știu ca Boruto e gelos.
Sper ca va plăcut ^^ am reușit sa termin și acest capitol
Va pup și va aștept părerile 😊