Tărâmul Celor Pierduți (FanFic BoruSara)

Puterea unui Uchiha Partea I

-Sarada! Ce este o arma pentru tine? Spune autoritar venind spre mine.
-Arma? Doar o unealta. Victoria consta în putere și ce ai aici! Spun și arat spre cap cu degetul.
-Interesanta abordare, însă greșești! Spune si dispare.
Deodată apare în spatele meu. Ma întorc și ii vad ochii.
-Pentru un Uchiha, victoria consta într-o vedere mai buna! Într-un sharingan puternic! Spune, Sarada! Ai asa ceva?
Îl privesc în ochi, iar răceală și întunericul din privirea pune stăpânire pe mine. Oare cum și-a perfecționat sharinganul? Prin cata durere a trecut? Știu de la tata ca sharinganul apare prin emoții foarte puternice,de obicei furia și tristețea, însă nu și în cazul meu. Puterea mea a apărut datorita iubirii pentru părinții mei.
Aveam 7 ani când mi-am trezit puterea. Nu eram în Konoha, tatăl meu era într-o misiune, iar mama a vrut sa mergem după el. Când am ieșit din sat și am ajuns aproape de granița, tata era atacat, iar mama m-a împins când dușmanul venea spre noi. Lupta era strașnica, iar eu eram speriata. Tata era rănit la brat, iar mama abia se mai putea mișcă datorita tehnicii pe care o utiliza acea persoana. În acea clipa am simțit ca sunt nefolositoare, știam ca nu am putere, nu puteam sa ii ajut, însă îmi doream sa ii salvez, asa slaba cum eram. Am sărit în fata părinților mei și am privit dușmanul in ochi, acesta a început sa izbucnească într-un ras malefic, plin de ura și nemilos. Mi-am aruncat ochelarii și simțeam cum puterea îmi invadează corpul. Fără sa îmi dau seama, am format chidori, și am reușit sa dobor inamicul.
-Nu, Indra..nu am puterea pe care o ai tu, a mea e diferita! Spun zâmbind. Fac un pas în spate și îmi las capul în jos, nu știu dar vreau sa îl impresionez, îmi duc mana spre par și mi-l desfac, vântul începe sa bată dintr-o data, îmi activez sharinganul și îl privesc. Parul îmi acoperă fata, însă ochii se vad indiferent de orice îmi sta în față. Pentru un moment dat nu spune nimic, ma apropii de el și spun:
-Ai rămas fără cuvinte, sen-sei?
Îmi scăpa un surâs inocent, acesta schițează un mic zâmbet pe buze și spune:
-Ești slaba. Spune cu zâmbetul pe buze.
Inima îmi tresare când îl aud, caut în ochii sai cuvintele pe care mi le-a spus. Nu cred...adica știu ca nu sunt la nivelul lui tata, însă nu sunt asa de slaba. Ii arat un mic zâmbet și ma întorc cu spatele la el. În fata mea era Ira Sensei, ma privea serios. Îmi face semn sa ma întorc și sa îmi continui antrenamentul.
-Învață-mă...spun cu jumătate de gura.
-Ce sa te învăț, Sarada?
In cade fata la întrebarea sa. Cum naiba? Tipul asta își bate joc de mine rău de tot!
-Ce sa...ma înveți? Spun furioasa. Îți spun eu ce!
Îmi ridic mânecă și îmi încleștez pumnul, îl iau de guler și îmi concentrez chakra în pumn devenind mov.
-Ce vei face? Spune zâmbind. Strâng cu mai putere gulerul, însă ii dau drumul.
-Ira Sensei! Ce sa învăț cu el?! Tip la ea. A trecut 1 an! Nici nu știu ce se întâmplă cu ai mei și cu Boru...
Fac o mica pauza căci imaginea lui îmi vine in minte. Ira Sensei, eu plec! Mărețul Indra Uchiha nu e în stare sa ma învețe ceva!
-Eu nu sunt în stare? Nu am cu cine lucra, Sarada.
Îmi joaca nervii și răbdarea în picioare! Încerc sa ma calmez, însă abia pot sa îmi țin sub control nervii.
-Cred ca ești dezamăgirea clanului Uchiha, desigur după tatăl tău.
-Înțeleg ca ma faci slaba, însă să nu te legi de părinții mei!
-Pai stai sa o iau și pe Sakura, ca să fie vorba despre ambii părinți. Ultima din clanul Haruno, o femei ce a devenit puternica datorita puterii clanului meu! O femei ce e privita cu ura din cauza faptelor ei, urmate de faptele bunicului tău, Sarada! Asta e adevărul, familia ta este o dezamăgire pentru lume! Urla spre mine.
Trupul meu datorita vorbelor lui, e stana de piatra, îl privesc și nici nu pot distinge o fărâmă de mila în ochii lui. Fără sa îmi dau seama, plâng, tremur și îmi vine sa îl omor. Îmi mușc buza cu putere și străpung cu dinții carnea lăsând ca un firicel sa se scurgă din coltul gurii ajungând la bărbie. La naiba cu tot! Îmi las puterea sa curgă prin mine și simt cum iau foc, îl privesc si tot ce îmi doresc e sa fiu în spatele sau! Încep sa alerg și constat ca am o viteza mai buna. Zâmbesc și îl prind de cap cu o pana și sar peste el punându-l cu fata în pământ.
Sper sa se posteze, nu am mai postat in ultima vreme ca wattpad ul făcea figuri. Sper sa va placa ^^