Tărâmul Celor Pierduți (FanFic BoruSara)

Acei ochi

-Cine esti? Spun cu vocea ragusita.

Nu ma pot ridica, imi privesc corpul si imi dau seama rapid ca mi s-a afectat coloana.

-Tsch! La naiba!

Spun si imi musc degetul facand tehnica de invocare. Am nevoie de ajutor medical.

-Sarada? Ce s-a aintamplat? Spune katsuyu din fata mea.

-Coloana imi este afectata...

Nu sta pe ganduri si se aseaza pe spatele meu si incepe sa ma vindece, incep sa fac niste semne, iar corpul meu il absoabe facand vindecarea din interior si fiind mult mai usor. Imi ridic privirea spre persoana din fata mea, chakra nu imi este cunoscuta...alt inamic?!

Ma ridic cu greu, insa ma stabilizez. Ma apropii si observ cu incepe sa se aduna chakra circulara in mana sa formand o sfera. Sare in sus cazand in groapa facand o gaura mai adanca. Ma feresc rapid,acea tehnica e foarte puternica, pot simti chakra eliberata de acea sfera. Persoana cu mantie s-a retras si ea, se intoarce spunand:

-A scapat.

Atunci cand ii observ chipul imi incrunt sprancenele lasand lacrimile sa evadeze din mine, iar zambetul lasat in urma il readuc pe buze. Acei ochi albastri imi inunda sufletul si imi copleseste inima. Alerg spre el si il iau in brate.

-B-Boruto!

Ii simt mana pe umarul meu cum ma departeaza incet, ma opresc rapid din plans si il privesc trista.

-De ce ai facut asta? spun facand referire la gestul sau.

-Nu avem timp, hai! Spune si trece pe langa mine.

-Nu pot sa merg. Spun serioasa. Am corpul in vindecare. Spun si imi ridic parul de la spate intorcandu-ma si aratandu-i niste vene rosii. Acolo este zona afectata.

-Te car in spate. Spune rece si se apropie de mine lasandu-se in jos.

Imi strang bratele in jurul gatului sau si imi las capul sa cada pe umarul sau. Mi-ai lipsit, Boruto...absenta caldurii corpului sau mi-a inghetat trupul, vocea s-a m-a mutit, zambetul sau absent mi-a luat vederea, ochii sai mi-au frant inima. Absenta ta, Boruto, m-a ucis lent in timp, insa acum cand ne-am revazut...tu..tu..tu te-ai comportat ca un strain. Se pare ca m-ai uitat.
-Unde mergem? Il intreb absenta.

-Spre Konoha.

-De unde ai stiut ca sunt aici?

-A venit Indra Otsutsuki in sat ca sa verifice daca ai ajuns.

-Am inteles. Spun si las lacrimile sa se prelinga pe obrazul meu fiind pierdute in urma noastra.

Indra, Boruto deja m-a ranit, m-a uitat, nu ma mai iubeste, iar eu...eu sufar, exact cum a suferit si mama pentru tata... oftez si ma las pierduta in preajma sa.

Curand ajungem in sat, totul este la fel. Suntem la intrare in sta si ii spun:

-Voi merge pe jos. Spun si o iau in inainta lui.

Ma indrept direct spre casa, alerg, insa arunc o privire in spate, din pacate Boruto nu vine dupa mine. O vad pe mama cum vorbeste cu Chocho, zambesc si strig.

-Hei! Spun si fac cu mana zambind.

Amandou se intorc spre mine, iar mama zambeste si alearga spre mine plangand.

-Sarada!

Imbratisarea sa este la fel de calda, ma simt iubita si in siguranta. O imbratisez si pe Chocho si o complimentez ca arata foarte bine.

-Mama...unde e tata? Spun usor zambind.

Zambetul mamei pare sters, ochii sai reflecta o usoara tristete.

-Este plecat in misiune, apara satul de la distanta.

-Am inteles. Spun zambind, pana la urma am crescut si inteleg situatia, insa as fi vrut sa imi explice despre noua mea putere oculara.

-Dar Indra? Este in sat?

-Da, dar ce treaba ai cu el? Spune un pic serioasa.

-El m-a antrenat in ultimul an, deci unde este?

-La Naruto.

-Chocho, vii cu mine?

-Sigur! Spune zambind.

-Mama, sa pui cina, de data asta am sa fiu prezenta.

-Chocho...ce s-a intamplat cu Boruto?

-Nu ti-a spus? Spune un pic distanta. Tu tii la el?

-Te rog sa imi raspunzi la intrebarea mea.

-Este cu o fata de 2 ani. Spune trista.

-O fata...spun zambind...ma bucur pentru el.

Pe drum imi povesteste despre ceilalti copii din sat cum au devenit puternici si au aparat satul prin misiuni in afara lui. Ajungem in palat si il vad pe Indra cum se indreapta spre o usa.

-Sensei! Tip alergand de langa Chocho. Imi zambeste si imi face semn sa intru in camera sa.

-Ma poti astepta? O intreb pe Chocho, imi zambeste si intru.

Nu stau pe ganduri si il imbratisez, este putin mirat, insa imi primeste imbratisarea si imi raspunde punandu-si mainile in jurul meu. Oftez si las din nou lacrimile sa imi invadeze ochii.

-E cu alta fata...m-a uitat...ma doare, Indra!

Imi saruta crestetul capului si spune:

-Nu iti pierde speranta, o fata ca tine nu poate fi uitata asa de usor. Nu mai plange, da?

Imi sterg lacrimile si il privesc pe barbatul matur ce ma iubeste si sta in fata mea.

-Imi pare rau ca ma plang tie cu problemele mele si ma simt cam prost ca eu il iubesc si tu ma...

-Shh..nu m-ai spune nimic. Tine mereu capul sus si lupta pentru ce el al tau!

Zambesc si spun:

-Imi spui lucrurile pe care ai vrea sa le faci tu, nu?

-Stii sa citesti oamenii. Zambesc si ma indrept spre usa. Sarada?

Ma intorc si il privesc.

-Pot sa te mai simt? Spune cu vocea usor tremuranda.

Zambesc si ma apropii de el si il sarut. Ma simt atrasa de el, insa simt ca l-as insela pe Boruto, desi el deja are o alta fata in inima sa...sa te ia dracu!

-Indra? Spun si imi deslipesc buzele de ale lui.

-Da?

După o lunga perioada de timp am venit și cu acest capitol. Sper ca va place și va aștept părerile voastre ^^