Tărâmul Celor Pierduți (FanFic BoruSara)

Rapita

Îmi simt corpul greu și obosit, deschid încet ochii și vad ca sunt într-o celula. Pereții sunt crăpați, plini de mucegai și pânză de păianjen. În fata mea sunt niște gratii din fier. Vad un băiat ce sta pe scaun, ma supraveghează.
-De ce m-ați răpit? Tip la el.
Încep sa fac niște pași spre el, însă cad. Sunt încătușată.
-Voi știți cine sunt?!
-Taci, ma plictisești! Spune si se ridica de pe scaun. Un zgomot ma face sa tresar, scaunul făcuse contact cu podeaua rece și mizerabilă.
-Ayato, poți pleca. Se aude o voce de femeie.
Tipul se îndepărtează de gratii și se apleacă în fata unei persoane și pleacă.
Apuc lanțul și încep sa trag de el folosindu-mi chakra sa îl rup, însă totul e în zadar...nu merge! Un ras nebun ma face sa îmi întorc privirea spre sursa, sursa fiind acea femeie.
-Faptul ca te am aici, ca ești prinsa ca un șoarece...ma excita nebunește! Spune si își strecoară doua degete în gura.
-Cine dracu' ești? Spun calma privind nebunia ei.
Se pare ca lanțul e făcut sa îmi blocheze chakra, împiedicându-ma din a folosi tehnici.
Se oprește brux și își strecoară mana printre gratii prinzându-mi maxilarul.
-Coșmarul tău! Spune râzând.
Imi da drumul și ma împinge.
Se întoarce și ridica scaunul punându-se pe el.
-De ce m-ai răpit? Spun nervoasa.
Situația ma enervează, fix acum când vreau sa ajung în Konoha.
-Nu e evident? Pentru chakra ta, știi cât de speciala e? Spune serioasa.
-Chakra mea...?
-E asa de...delicioasa!
-Ești nebuna! Tip la ea. Dă-mi drumul!
-Nu am terminat, draga mea! Pe lângă chakra ta, noi îți vrem și ochii! Spune si începe sa rada ca o dementa.
Ma sperie ceea ce mi-a spus, cine dracu' e ea? Și cum voi scăpa de aici...?
-Noapte bună, prada mea! Spune si se ridica de pe scaun plecând.
Ma așez lângă un perete și privesc gratiile din fata mea, se pare ca în seara asta nu ma va păzi nimeni.
Sunt asa de aproape, însă atât de departe de Konoha. Oftez și privesc lanțul, este prins în perete...
-O noua prizoniera? Vocea unei fete ma face sa tresar.
-Cine e acolo? Spun și ma ridic in picioare.
-Doar o colega de închisoare. Spune aceasta calma.
-Închisoare? Colega? Unde naiba sunt?
-Calmează-te. Vino lângă peretele ăsta. Spune și începe sa bata în perete.
E fix peretele din stânga mea, ma apropii, o piatra din perete începe sa se miște, o scoate ea. Ma apropii și ii dau de ochii ei.
-Eu sunt Maia Misuzuki! Spune si zâmbește.
Ochii ei, chiar ca sunt speciali, însă nu am mai văzut asa ceva sau sa aud. Clanul Misuzuki? Nici nu am auzit de el, cunosc clanurile puternice din zona asta și câteva din alte sate, mai ales clanurile care au o anumita putere. Iar ochii ei...sunt înfricoșători!
Ochiul drept e albastru, iar cel stâng e rosu. Ce putere are ea?

-Sarada Uchiha...
-Ha? Uchiha? Chiar nu ma așteptăm. Spune zâmbind apoi zâmbetul sau e șters de pe chip.
-Cum adică nu te așteptai?
-Dar tu unde ai fost în ultimul timp de nu știi la ce ma refer?
-Am petrecut ultimii 2 ani antrenându-ma la un templu. De ce? S-a întâmplat ceva rau?
-Sarada...
-Liniste acolo! O voce sâcâitoare ne întrerupe.
Oare despre ce vorbește Maia? Ce naiba s-a întâmplat cât timp am fost plecata?!
-La culcare! Nu am chef sa va păzesc și sa va aud ce vorbiți. Spune acel tip și pleacă.
-Maia...?
-Da, Sarada?
-Spune in continuare...ce naiba s-a întâmplat?!
Ma apropii de perete și o privesc prin acea gaura.
-Sa încep cu locul asta...se numește Închisoarea Însângerată.
-De când exista?
-Oficial, nu de mult...cam de vreo 2 ani, însă membrii ei...exista de 12 ani. Membrii ei se numesc "Vânătorii". Ei vânează persoanele ca noi, abilități rare și o chakra diferita fata de alte persoane...iar ei...ei ți-ai vânat clanul.
-Clanul meu? Spun și încep sa ma panicheaz...mama...tata...
-Ei nu au pățit nimic, însă restul clanului Uchiha...de fapt...tu împreună cu Sakura și Sasuke sunteți ultimii membrii ai clanului Uchiha.
-Nu se poate....esti sigura?
-Da... Ei, vânătorii..le-au luat ochii, au o colecție de ochi Uchiha.
-Imposibil...asta e inuman! Spun și încep sa plâng.
Toți au murit...toti...iar eu...eu nu am făcut nimic!
-De când ești aici? Adaug după ceva vreme.
-Aproape o luna.
-Povestea ta care e?
-Presupun ca nu ai auzit niciodată de clanul meu, nu?
-Nu..
-Am locuit într-un sat retras împreună cu familia mea. În clanul Misuzuki, o data la 10 ani Blureski renaște la un membru din clan. Blureski este puterea mea oculara. Când aveam 6 ani, în clanul meu existau doar 10 utilizatori ai aceste puteri, însă eu nu făceam parte din acei 10. Într-o seara Vânătorii au venit la mine în sat, mama, utilizator al aceste puteri m-a ascuns și mi-a dat un ceai. Acel ceai m-a făcut sa adorm. Când m-am trezit casa mea era împânzita de sângele clanului meu, toți nu aveau ochi, acum am venit pentru răzbunare...dar se pare ca voi avea aceasi soarta...nu o sa reușesc sa îmi răzbun clanul...
-Oribil! Ceea ce fac ei...nu tolerez asta! Iar faptul ca i-au ucis pe cei din clanul meu, pe cei pe care ii iubeam...ii voi ucide pe toți!
-Sarada! Ochii tai!
Din nou în suspans. Voi posta mai greu, la fel și la cartea "Prin foc și sabie", se apropie simulările apoi mult asteptatul bac. Sper sa postez măcar o data pe săptămână.
Sper ca va plăcut, va aștept părerile și mulțumesc ca îmi citiți cartea ^^