Blestemul lui Alexander

Semnul

- Eliza, trezește-te!

...

- ELIZA! DACĂ NU TE TREZEȘTI ACUM JUR..

- Stai, ce, ce s-a întâmplat?

- Trebuie să vezi ceva.

- Cezar, e ora 3 dimineața, ce e atât de important că nu poți să îmi arăți mâine?

- Hai repede în bucătărie.

Nu apuc să mă împotrivesc că îl simt pe Cezar cum mă ia de mână și mă ridică din pat. Uf, măcar să mă fi lăsat puțin să mă dezmeticesc. Oare ce l-a apucat?

- Cezar, ce naiba? spun eu de pe marginea patului încă mahmură de somn.

- Termină odată cu plânsul și hai mai repede.

Realizez ca miroase a încins. Oh, nu, oare ce s-a întâmplat? Oare bunica e bine? Intru în bucătărie iar Cezar este fix în spatele meu. Ma uit spre aragaz și văd în oala pe care am folosit-o azi în centrul aragazului și toate ochiurile aprinse. Îl simt pe Cezar în spatele meu foarte rigid și înspăimântat. Mă duc la aragaz și închid ochiurile. Nu putea să le închidă și singur?

- Când am mers la baie am simțit miros de încins și când am venit aici erau ochiurile aprinse. Și era un umh..

- Ce era?

- Nimic special.. Doar mă gândeam..

Ascunde ceva..

- Ce era?

- Mi s-a părut că era ceva scris pe oală , dar cred că doar mi s-a părut.

Nu sunt complet sigură dar nu vreau să îl presez. Poate nu e ceva grav.

- Dar totuși, de ce nu ai închis ochiurile?

- Păi le-am închis când m-am întors de la baie și am scos oala de pe aragaz și am închis ochiurile.

- Și de ce erau acum aprinse?

- Stai să-ţi spun.. După ce le-am atins m-am întors înapoi în pat.. Nu o să vorbesc de cum dormeai acum pentru că nu are relevanță dar totuși ai reușit să mă faci să mă simt mai bine.

Oh, nu.. Cum dormeam?

- Și după un timp mi s-a făcut foame și m-am dus la bucătărie și oala stătea în aceeași poziție ca mai devreme. Am scos-o iar de pe aragaz. Știu că nici tu și nici bunica ta nu ați face una ca asta. Așa că am venit să te trezesc ca să te întreb dar dormeai prea bine. M-am întors în bucătărie după câteva minute în care am încercat să te trezesc ca să îmi iau gustarea, iar când mă întorc găsesc iar aragazul aprins și oala în aceeași poziție, așa că am venit la tine și am reușit să te trezesc într-un sfârșit.

- Oare e cineva în casă?

- Nu am auzit pe nimeni să fi intrat sau ieșit din casă.

- Mă duc să verific dacă e închisă ușa, revin în 2 secunde.

Ușa era închisă, iar geamurile nu păreau a fi forţate. Cum ar fi putut intra cineva în casă dacă nu a intrat nici pe ușă și nici pe geam? Când m-am întors în bucătărie, Cezar scotea butelia de la aragaz.

- Pot să te ajut?

- Poți să îmi ferești părul din ochi.

I-am ferit părul și l-am ajutat să ducă butelia în dormitor.

- Cum poate intra cineva în casă dacă era încuiat peste tot? Nici măcar geamurile nu sunt forțate..

Cezar stă în liniște și se gândește și el.